Printre problemele pe care le aduce o criză, cred că cea mai importantă este, de departe, creșterea influenței și radicalizarea extremelor politice. E ceva mai nasol decât inflația, decât prețul gazului, decât orice ni se întâmplă acum ori ni se va întâmpla în perioada cu greutăți ce va urma.
Vremurile grele, vremurile cu instabilitate, sunt ceasul de glorie al patriotarzilor, sunt perioadele în care ultranaționaliștii exultă, în care temele lor preferate au cea mai mare priză la public.
Teoretic, perioada prin care trecem e una în care ar trebui să-mi fac griji. În teorie, problemele cu care noi, la fel ca întreaga Europa, ne confruntăm ar putea fi un catalizator pentru curentele extremiste, ar putea da aripi unor fel și fel de bufoni cu talent în a exploata temerile și disperarea cetățenilor. Pe undeva, chiar îmi e teamă că așa ceva s-ar putea întâmpla. Pe de altă parte, mizez pe mintea de pe urmă a românului, care nu-i prost, în ciuda faptului că se lasă constant prostit de politicieni.
Cel mai mult, însă, mizez pe prostia patriotarzilor. Mă uit la reprezentanții AUR și râd. Sunt de o așa imbecilitate că nici nu merită să-i contrazici, să le demontezi aberațiile, fiind singuri capabili să-și dea șuturi în cur.
Nu mai e vreun secret pentru nimeni că aurarii lui Simion nu fac altceva decât să mestece și regurgiteze propaganda de la Kremlin. Desigur, totul este făcut sub voalul unui „interes național”, pretextul clasic al oricărei mișcări extremiste.
Încă de la începutul invaziei din Ucraina, băieții ăștia au jucat în logica antisemitului care zice „n-am nimic cu evreii, dar…”. Au „criticat” acțiunile criminalului Putin, cu jumătate de gură, în timp ce cu cealaltă au „ridicat problema” situației românilor din Ucraina, ca și cum cele două chestiuni ar avea aceeași greutate odată puse în galantar. E o schemă clasică, a whattabout-ismului, folosit mereu de Kremlin în relația cu lumea civilizată.
Când devenise clar că va urma o criză a cerealelor, aurarii au fost singurii care s-au opus unui efort românesc de a ajuta Ucraina să exporte grâne, prin intermediul portului Constanța, precum și folosirii canalului Bârstroe. Pentru că, ce să vezi, trebuie să ajutăm agricultorii noștri, în primul rând.
Acum, când se pune problema crizei gazelor naturale, care va lovi întreg continentul la iarnă, aurarii noștri sunt singurii care măcăne vehement împotriva unui efort concertat. Adică, de ce să ducem și noi parte a greului, că noi avem cumva destule gaze și n-am fi afectați la fel ca alți parteneri. Și asta în condițiile în care nu există examen mai important al unității Uniunii Europene decât acesta care va fi să vină la iarnă. Asta nu e atitudine politică rațională și n-are nimic în comun cu naționalismul măcar.
Or, dacă ești atât de prost încât să nu înțelegi că împreună înseamnă atât la bine cât și la rău, atunci nu înțelegi nimic din ce înseamnă Uniunea Europeană sau o alianță, oricare ar fi ea.
Au să vină vremuri grele. Însă nu vor fi atât de grele precum ar putea să fie, iar asta și din cauză că partidul extremist al aurarilor e format din niște proști atât de mari încât cu greu vor găsi suficient de mulți români pe care să-i prostească.
