Întregul eșec al măsurilor luate de premierul Bolojan a fost, timp de aproape un an, ascuns sub un tril cântat de toate trompetele penelist-useriste: greaua moștenire și deficitul bugetar. Am trăit prea mult timp din împrumuturi, ni se spune în mod constant, fără a se aminti că acele împrumuturi au mers în investiții, că au intrat în economie. Infrastructura rutieră ori dezvoltarea rețelelor de utilități sunt doar câteva exemple de investiții în care au mers o mare parte din împrumuturi.
În timp ce românul de rând e afectat de taxe, impozite și inflație, domnul Bolojan ne vorbeaște, cu candoarea unui satrap-contabil, despre echilibre macro-economice și reforme imaginare.
Iar acum, iată, am ajuns și în punctul în care vedem cu toții hainele cele noi ale împăratului. Iar împăratul e gol. Domnul Bolojan nu împrumută, el vinde din casă. Asta este reforma lui Bolojan, expusă în mod clar prin planul de vânzare a companiilor statului. Și nu doar că vinde, dar nici nu există un plan pentru investiții, un plan concret pentru banii obținuți din vânzări.
Statul nu este întotdeauna cel mai bun administrator, iar acest lucru e știut de orice penelist ori userist care are cinci minute habar de liberalism. Și poate că, dacă ar fi dorit cu adevărat o reformă a companiilor de stat, domnul Bolojan ar fi adus în discuție ideea de management privat pentru companiile statului. Am fi discutat, poate, de un concurs de planuri de management, de indicatori de performanță asumați de echipe de management, de echilibrat venituri și cheltuieli, de tot ce înseamnă să conduci în mod eficient o companie. Am fi discutat, poate, despre reforma companiilor neprofitabile, unde încă suntem la nivel de gargară, și despre eficientizat companiile profitabile.
Astăzi, însă, vorbim de vânzarea de active, de listarea pe bursă a unor bucăți și mai mari din companiile statului, mai cu seamă despre cele mai performante și profitabile, căci astea sunt singurele ce pot fi vândute rapid pe bursă.
E clar ca bună ziua că domnul Bolojan încearcă să-și acopere ineficiența prin aceste vânzări, să aducă mai mulți bani la buget și să ne vorbească apoi despre cum a echilibrat economia. Ceea ce nu ne spun, însă, domnii din Guvern este că aceste companii, odată vândute, nu mai pot fi recuperate la fel de ușor. Vânzarea unor active nu echivalează cu accesarea unor împrumuturi. În plus, vânzarea acestor active, în special în cazul companiilor profitabile, se poate traduce în pierderi mult mai mari decât niște dobânzi plătite pe seama unor împrumuturi. Mai mult, pierderile din aceste vânzări sunt permanente, spre deosebire de plata unor dobânzi, care se încheie odată cu stingerea creanței.
Avem, din păcate, în fruntea Guvernului un contabil de alimentara care se privește în oglinda unui carnaval și se crede un Adam Smith, în timp ce armata penelist-useristă aplaudă.
Voicu Vușcan, deputat
Președinte PSD Alba Iulia
