Lovit de o inspirație vecină cu delicatețea unei formule matematice cu prea multe necunoscute, Nicușor l-a scos din joben pe Eugen Tomac, deghizat în tehnocrat. Ceea ce, în mod evident, nu este. Iar la o primă vedere, Tomac pare un miel trimis pe eșafod, doar-doar le-o mai veni partidelor mintea la cap și vor cădea la pace. Ceea ce, în mode evident, nu se va întâmpla.
Și totuși, există câteva formule matematice din care ar putea rezulta o majoritate. E plin parlamentul de euglene, iar băieții cu ochi albaștri și epoleți invizibili au oficiat de-a lungul timpului căsătorii din interes mult mai puțin probabile. Iar dacă ar fi să se întâmple asta, o să avem nu doar premier, dar și un candidat cert pentru premiul de prostul satului.
Tomac, șef al Mișcării Populare, un partid care stă pe loc și e popular până în marja de eroare a oricărui sondaj de opinie, e europarlamentar. A ajuns acolo pe un bilet luat în numele altora. Dar e europarlamentar, poziție din care încasează un purcoi de bani.
Salariul net al unui europarlamentar este de aproape trei ori mai mare decât al premierului. La ăsta se mai adaugă diurna zilnică, indemnizația de cheltuieli, deconturi și multe alte beneficii. Plus pensia, desigur. O pensie la care, să zicem, Tomac va renunța. Nu la toată, desigur, că are deja un mandat, însă cu două mandate ar aduna vreo 3.500 de euro la pensie, dublu față de ce ar lua pentru un singur mandat. Cam astea ar fi costurile pe care viitorul prost al satului le va suporta în cazul în care-și va găsi o majoritate.
Apoi ar mai fi costurile pe care ar continua să le plătească toți românii. Căci dacă ar fi să fie, va fi un premier de paie, fără susținere, fără forță politică și incapabil să schimbe cu adevărat ceva.
