Cred că am văzut cel puțin 8 sondaje până acum. Toate venite pe surse, desigur, de pe la oameni de bine, din siajul câte unui candidat ori partid, care voiau să mă informeze despre cum stă treaba cu adevărat.
Cele dinspre PSD îl dau pe câștigător pe Vușcan, cele dinspre PNL pe Pleșa și cele dinspre AUR pe Mălai Viteazul. Doar cele dinspre USR vorbesc despre o figură frumoasă a Danei Nanu, în timp ce despre Diana Ludoșan sau Călin Pădurean chiar nu știu nimic. Probabil că și ei câștigă, și încă detașat, din moment ce n-au scăpat ceva pe surse.
Sunt prea bătrân ca să mai pun botul la chestii din-astea și prea umblat prin lume ca să mai rămân gură cască atunci când niște unii fac parada modei cu hainele noi ale împăratului.
Sondajele făcute cu mai puțin de 6 luni înainte de alegeri sunt o prostie, bani aruncați. Asta dacă cineva le-ar chiar face pe bune. Nu există rațiune să faci sondaj cu o lună înainte de alegeri. Pentru că un sondaj făcut serios durează. Durează să aduni datele, durează să le interpretezi și costă, în condițiile în care oricum nu mai ai ce schimba. Apoi, sondajele făcute de partide nu au NICIODATĂ rolul de fi publicate. Ele sunt instrumente interne, pentru a înțelege reacția populației la anumite persoane și teme, așteptările legate de anumite domenii, potențialul de creștere al unor persoane, temele pe care trebuie insistat și așa mai departe. Rolul lor e să stea la baza unei strategii de comunicare, nicidecum să fie fluturate public ori scăpate, pe surse, în mass-media.
Sigurul rost pe care-l au aceste sondaje pe surse, care circulă din stânga în dreapta înainte de alegeri, e acela de a manipula, de a motiva sau demoraliza o parte a electoratului.
Țin minte, acum patru ani, cu câteva săptămâni înainte de alegeri, cei din PNL au lansat – mă rog, surse de bine de pe lângă PNL au lansat – un sondaj care-i dădea câștigători la o distanță uriașă. Sondajul îl dădea pe Pleșa cu vreo 20% în spate și, cel mai probabil, dacă n-ar fi avut lângă el niște oameni care să-l țină în frâu și concentrat pe campanie, s-ar fi ascuns într-un tramvai în ploaie și ar fi plâns creștinește la ușa conducerii USR, uitând de oraș și încercând să-și negocieze pentru un post de candidat la Cameră.
Mai mereu, partidele aflate la butoane, jupânii bugetelor, flutură astfel de sondaje pe surse. Ele sunt un fel de amenințare, dacă vreți, la adresa tuturor celor care ar vrea să schimbe statu-quo-ul, un băț-pedeapsă arătat mulțimii.
Acum patru ani n-a funcționat. Cel mai probabil n-o să funcționeze nici acum. Oamenii nu-s atât de proști cum ar vrea politicienii să-i creadă. Oamenii știu că nu mai trăim vremuri în care eternitatea în funcție e normă iar nomenclatura controlează tot. Oamenii au început să se uite și la om, atunci când votează, au învățat să distingă între butaforie și seriozitate, între papagalism patriotard și proiecte, între impostură și profesionalism. Și oamenii au învățat să aibă curaj, să nu se mai lase speriați de sondajul-băț pe care, mai mereu, jupânii bugetelor îl arată.
Îmi place să cred că în democrație, cu toate sincopele ei și derapajele sezoniere, oamenii au învățat că sunt liberi să gândească cu mințile lor, să se uite la fiecare candidat, la CV-ul lui, la cine este și ce-a făcut în viață, la cât de bine e pregătit. Și să aleagă în consecință.
