Nu aș fi vrut, pe cuvânt, să scriu despre treaba asta. Pentru că îmi vine să vomit, numai când mă gândesc ce ordinari au ajuns să fie cetățeni de onoare ai orașului, de când aruncă Pleșa cu diplome în ei.
Am văzut, din întâmplare, postarea lui Rareș Buglea, care îl critică deschis pe prietenul său Pleșa, pentru decizia de a-l face cetățean de onoare pe Ioan Rus, fostul tătucă al PSD Alba, fost prefect, un tip uns cu toate alifiile politichiei din anii de glorie ai lui Iliescu și Rodica Stănoiu, retras acum în profesie, în postul de șef al Baroului. Sau, mă rog, ceva pe acolo, că dacă nu scria Buglea nici că-mi aminteam ori voiam să-mi amintesc de acest personaj.
Rareș Buglea, pentru cei care nu știu, a fost – probabil încă este – unul dintre apropiații lui Pleșa și omul care a înclinat balanța în favoarea actualului edil, la alegerile de acum 3 ani. Pentru cei care au uitat, printre care pare-se și Pleșa, Rareș Buglea a fost omul din PNL care, deși era pe lista de consilieri locali, pe loc eligibil, a renunțat la poziție și candidatură pentru a-l susține pe convertitul la userism Pleșa. A renunțat la propria lui carieră, că n-a fost dat afară din PNL numai ca să-și păstreze băieții de acolo aura de partid liber. În fapt, Buglea e zero în PNL la ora asta. Așadar, Buglea a renunțat la propria lui carieră, plus la vreo 10.000 de euro – dacă e să adunăm cât e solda aia, indemnizația de consilier local timp de patru ani, și a ieșit public, în plină campanie, contra lui Paul Voicu și în susținerea lui Pleșa. Sigur, nu există niște date statistice cu cât a însemnat gestul ăsta, cu câte voturi i-a adus Buglea, însă Pleșa a câștigat alegerile la o diferență de vreo 600 de voturi. Așa că, zic eu, gestul lui Buglea a fost vital pentru reușita actualului edil. Iar Pleșa, iată, a reușit să-l scoată din pepeni până și pe cel mai fidel prieten al său, iar asta spune multe despre activitatea lui Pleșa.
Postarea lui Buglea o găsiți aici: https://www.facebook.com/buglea
Acum, revenind la treaba asta cu cetățenii de onoare, începe să mă ia cu dureri de cap și senzație de vomă. E incredibilă ușurința cu care acest cercopitec ajuns în fruntea Primăriei aruncă cu diplomele astea. Omul ăsta a reușit să bagatelizeze complet ideea de cetățean de onoare. Sincer, de ce naiba ar mai accepta cineva să fie cetățean de onoare? Până și Ioan Rus, care a fost un politician de succes, absolut nociv, în opinia mea, însă unul de succes. În vremea lui, PSD Alba era o forță, aveau președinte la Consiliul Județean, aveau prefect, aveau jumătate din primăriile din județ. Nociv și de succes nu-s două chestiuni care să se excludă una pe alta. Florin Roman e un politician de succes. Nociv? WOW, și încă cum! Ioan Rus, în poziția de tătucă de județ, în plină formă, era un sfânt pe lângă Florin Roman. Chiar așa, de ce nu-i și Florin Roman cetățean de onoare al orașului?
Uf, vomit! VOMIT! Acum, Ioan Rus. Înainte, Babițichi, despre care o să scriu numai de bine, că am văzut că i-a răspuns lui Buglea că dă cu avocații după el, și mie mi-e și mai frică decât lui Buglea. Așadar, Babițchi e de ceva vreme cetățean de onoare! Ce oroare! Nicușor Stanciu, fotbalistul, e cetățean de onoare! Ioan Bocșa e cetățean de onoare. Popa Ghiaja e cetățean de onoare! Străjan cel Bătrân e cetățean de onoare, ăla de era un „cineva” și pe vremea lui Ceașcă. Și mulți alții, nici măcar cunoscuți cât ăștia de i-am enumerat mai sus.
Vai, vomit!
Eh, ca să avem un mic termen de comparație, să vă zic puțin despre faza cu cetățenii de onoare din mandatele lui Hava. Asta ca să nu credeți că Pleșa a preluat din mers activitatea asta și face fix ce a făcut Hava. Să vă dau câteva exemple de titluri acordate:
Nicolae Linca, primul și singurul campion olimpic la box al României.
Regele Mihai I al României.
O serie de primari ai orașelor înfrățite și vreo doi veterani de război.
Răzvan Aurel Moldovan, căpitan decedat în accidentul aviatic de la Sibiu, din 2014, când un elicopter IAR 330 PUMA s-a prăbușit.
Vasile Claudiu Popa, sublocotenent, decedat în 22 septembrie 2013, la datorie, în Afganistan.
(ultimii doi au primit distincția asta post-mortem)
Nu-s 20 de cetățeni de onoare ai orașului, care să fi primit distincția asta în cei peste 20 de ani cât a stat Hava în fruntea orașului. Iar Pleșa… în nici 3 ani a depășit, cred, cu mult cifra asta. Și nu, nu-i vorba de cât de mulți. E vorba mai ales de cine ajunge, în vremea lui Pleașcă vodă, să împartă distincția asta cu Nicolae Linca, cu Regele Mihai, cu niște eroi căzuți la datorie….
Nu mai valorează nimic, absolut nimic, diploma de cetățean de onoare. A reușit Pleșa să facă praf și treaba asta. Mă rog, valorează pentru el, probabil. Un vot. Orice pentru un vot.
Totuși, ca să fie sigur, ar putea să nu se rezume la asta cu distincția de cetățean de onoare. Ar putea să numească niște străzi cu numele unora de prin oraș, cu condiția să aibă drept de vot. Și, desigur, la final să-și dea și numele lui unei străzi. Sau unei fundături. Să avem, la naiba, ceva cu adevărat reprezentativ pentru oraș: Fundătura Pleșa!
