După trei ani de dulce somn, și la un an după expirarea termenului inițial, Primăria Alba Iulia a pornit lucrările la cele mai mari șantiere din oraș: proiectele de mobilitate urbană. Trei firme mari și late, cu o cârcă de experiență, urmau să facă din rahat bici și, precum Făt Frumos din poveste, urmau să termine într-un singur an ce trebuia făcut în trei. Totul întru slava electorală a primarului Pleșa.
Iar acest hei-rup a acoperit, pare-se, tot scepticismul multora. E haos, e deranj și tot orașul e dat peste cap, dar se lucrează. Marota asta a timpului în care trebuie să ne încadrăm, anume finalul anului, ca să nu pierdem bani europeni, a făcut ca cei mai mulți să stea cu ochii pe ceas, în timp ce pare că nimeni nu mai privește spre modul în care se lucrează, spre calitatea acestor lucrări.
Zilnic, sunt călcate în picioare reguli și proceduri, pe lângă halul în care sunt batjocoriți cei care se află în trafic, doar pentru că se poate, pentru că la noi merge și așa.
Pare că nimeni, în afara diriginților de șantier plătiți de primărie, nu are de gând să arunce o privire spre șantiere, spre modul în care se lucrează. Iar diriginții sunt antamați de primărie, care primărie vrea ca totul să decurgă brici, pe repede înainte, fără probleme, să fie gata panglica la timp.
Mai mult, proiectantul, care a ținut lucrurile pe loc peste un an, acum se pune la dispoziție acceptând absolut tot ce este inacceptabil într-un astfel de șantier.
Exemplu următor este lămuritor, iar pozele de mai sus vorbesc de la sine. Nu e nevoie de multe cunoștințe ca să înțelegi că refacerea unui sistem rutier presupune săpătura până la cota indicată în proiect și lucrul în straturi succesive, pe orizontală. Sigur, marii lachei ai primăriei ne vor arăta cu degetul, mizând exact pe faptul că doar patalamaua de inginer de drumuri ar da dreptul cuiva să vorbească despre asta. N-o avem, dar am discutat cu mai mulți specialiști. În imagini se pot vedea poze, de azi, cu săpătura la care s-a ajuns, de exemplu, pe Bulevardul Revoluției. Clar, nu s-a atins cota menționată în proiect. Motive s-ar găsi. Însă, locul ar fi trebuit să arate, să zicem, neted. Presupunând, deși nu avem nicio dovadă, că s-a probat și gradul de compactare existent după săpătură. Se observă cum, pe un teren neomogen, denivelat, un camion intră și descarcă piatră de legătură, scurtând din calitatea și timpul alocat unei astfel de lucrări. La momentul la care am făcut pozele, camionul era în dificultate de a se poziționa, tocmai pentru că roțile se afundau în solul instabil. La asta a contribuit și o ploaie, la câteva ore distanță. Dă-i și trage, mai înclinat, mai cu emoții, până când s-a reușit ca topping-ul de bolovani să fie descărcat pe pământul deloc pregătit în prealabil. Și mai erau câteva mașini care așteptau să intre la descărcare. Inutil să amintim că tot acel pământ umed, de după ploaie, ar fi trebuit îndepărtat, solul compactat și abia după pusă această piatră. Cum inutil rămâne orice efort de a-i face pe cei care ar trebui să priceapă că această lucrare ar trebui să fie una cu o durată de viață cu mult peste garanția dată de constructor.
Problema se pune fix așa: dacă se vrea repede și frumos, facem cum ni se cere, că doar din 15% garanție de execuție mai venim și reparăm, dacă o fi cazul să ne prindă în garanție. Iar lucrurile ar fi putut fi făcute fără rabat la calitate, chiar și cu un profit bun. Pentru că, în oferte, apar sute de mii de ore lucrate, ceea ce ar însemna să vedem, zilnic, în șantiere, sute de oameni. Să nu mai spunem că multe materiale folosite sunt recuperate, prin concasare sau alte tehnici, nu predate beneficiarului. Dar asta e altă poveste, pentru un alt text.
Repede, bine și ieftin. Regula zice că poți alege doar două. Din păcate, la Alba Iulia nici măcar n-avem opțiunea asta. Nu se face nici repede, nici bine și nici ieftin. Se face repejor, prost și al dracului de scump. Iar autoritățile…
