Ploaie de vară. Inundații. Mobilitate urbană și imobilitate administrativă

Bun venit la Waterworld Alba Iulia. Paris, cu al său Disneyland, poate face spume de invidie. Că și spume avem, în apa de pe străzi, cum nu face nici Marea Neagră când e albastră de supărare. Și să nu mai aud pe cineva că se plânge că n-avem ștrand. Avem, tot orașul e un ștrand, dacă plouă.

Bun, acum să revenim la ce se întâmplă. Că e treabă serioasă și, deși mă trage ața, n-aș vrea să o dau în miștocăreală. Tocmai d-aia nici nu voi zice vreun nume de politician, deși se știu ei cine sunt bagvotuîngâțișoriilordeviermibugetarișiporcușoridepartidșicanaliiincapabileșieuglenebipede. Așadar, pentru că nu e nimeni vinovat, toți sunt vinovați.

Fiecare ploaie de vară transformă străzile orașului, în special din orașul vechi, în veritabile canale navigabile. Nu e vreo noutate. E deja normal, ba chiar banal. Și, firește, nu se va schimba nimic.

De ce avem situația asta?

1. Urbanism zero. ZERO! Zero plan, zero sistematizare, zero viziune. Sistemul de canalizare a fost gândit, acum niște zeci de ani, când a fost făcut, pentru situația de atunci, pentru orașul de atunci. E la mintea cocoșului că el nu poate face față, la nesfârșit, unei dezvoltări a orașului. Mai multe construcții, pe mai multe nivele, mai mulți oameni, înseamnă implicit un consum ridicat. Înseamnă că sistemul de canalizare ar fi trebuit redimensionat, refăcut pentru a face față unui plan de dezvoltare urbană. Nu s-a făcut. Nici nu există un plan de dezvoltare urbană.

Mai departe de asta, cine a fost vreodată în Consiliul Local, cine a discutat vreodată cu euglenele din administrație, din vechea și noua și viitoarea, că toți care au fost sau sunt sau vor fi să vină sunt la fel, nici o singură dată nu s-a pus problema asta. Problema sistemului de canalizare pentru zonele deja construite.

De fiecare dată când s-a aprobat o nouă construcție, problema – dacă s-a pus în discuție – a fost aceea a regimului de înălțime, a locurilor de parcare, a gradului de ocupare. Că vecinul X nu vrea o casă atât de aproape, că nu vrea un bloc lângă, că blocul n-are locuri de parcare. Niciodată nu s-a pus problema faptului că, din moment ce ai un grad mai mare de acoperire, mai multe case, mai multe blocuri, mai multe apartamente, ai nevoie și de un sistem de canalizare adecvat, capabil să preia surplusul de la toate acele case noi, blocuri noi, apartamente noi.

Nu există un regulament care să prevadă o limită pentru densitatea populației în zone, ca să știi cât și ce poți să construiești, câți oameni pot sta acolo, în perimetrul respectiv, fără să le refuleze rahatul la prima ploaie.

2. Un sistem vechi și prost. Sistemul de canalizare din oraș, într-o proporție covârșitoare, este nu doar vechi și incapabil să facă față nevoilor actuale, însă e construit pe un model care, dacă ar fi să-l refacem azi tot așa, ar fi ilegal. Practic, nicăieri în lumea civilizată, de zeci de ani de zile, nu se mai construiesc sisteme de canalizare unitare, cum avem în Alba Iulia. Peste tot, normativele spun că trebuie să ai un sistem de canalizare pentru utilități și un altul pentru apa pluvială. Adică, să nu ai o singură conductă colectoare în care să intre apa de la WC ori chiuvetă și apa de ploaie. La noi, însă, în cea mai mare parte a orașului, avem același sistem.

3. Mobilitatea urbană, cea mai mare oportunitate ratată. Marile proiecte de mobilitate urbană, astea la care se lucrează acum, de-i tot orașul un șantier, erau oportunitatea perfectă pentru a remedia problema canalizării. Pe scurt, UE ne-a dat bani să reparăm toate drumurile pe care circulă mijloace de transport în comun. De-asta, dacă te uiți pe orice hartă, sau prin oraș, ai să vezi că șantierele sunt fix pe liniile de autobus, în acel cerc pe ruta Gară – Centru – Ampoi 3 – Zona Industrială – Stadion – Spital – capăt spre Lidl. Și cu o porțiune ce vine dinspre Bărăbanț până la nodul cu Ampoi 3. Plus porțiunea de la intrare dinspre Sebeș și până în zona Gării.

Ei bine, în cea mai mare parte din ruta asta, liniile de canalizare se află sub șosea. Ceea ce înseamnă că, din moment ce se săpa, la peste 60cm în orice zonă, iar în unele la peste 1,3m, ar fi fost cel mai bun moment pentru ca, simultan cu refacerea tramei stradale, să înlocuim și conductele, să punem în funcțiune un nou sistem de canalizare, modern, pe două fire, adaptat realităților de azi și de mâine, nu de acum 50 de ani.

Desigur, pentru asta ar fi fost nevoie de câteva ingrediente. Ar fi fost necesar un plan de dezvoltare. Un PUG care să stabilească foarte clar ce și cum se poate construi și în ce zonă, astfel ca sistemul de canalizare să fie adaptat corect. Ar fi fost nevoie de o estimare a dezvoltării fiecărei zone. Ar fi fost nevoie de resurse, de bani pentru a face aceste investiții. Și ar fi fost nevoie de voință.

Nimic din toate astea n-a existat. Nu avem un plan coerent de dezvoltare a orașului, să știm clar în ce zonă se poate construi ce, la ce nivel, cu ce grad de acoperire. Proiectele de mobilitate urbană au fost aprobate încă din anul 2018. Timp de cinci ani, nimeni n-a ridicat măcar o dată problema asta, a sistemului de canalizare. N-a existat viziune. Nu există bani pentru că timp de 4- 5 ani ani nimeni n-a căutat bani pentru așa ceva.

Patru ani, PATRU, din 2018 și până în 2022, s-a dormit sublim în papucii statului. Toți, că nu dau numele niciunuia, că niciunul nu-i de vină. În anul 2023, când proiectele de mobilitate urbană trebuiau să fie finalizate, abia au început lucrările. Un heirup total, anapoda, aiurea, o vraiște generală, totul ca să încercăm să terminăm până la finalul anului, un an de grație financiară, în care UE încă decontează ce facem. Sau, măcar până înainte de alegeri.

Acum, a venit ploaia. Și, evident, avem ce avem. Avem ștrand ad-hoc și bine că Alba Iulia a intrat recent în nuștiucerahat de fucking Asociația Plutașilor.

De vină e ploaia, desigur. Pentru că ploaia, ca o ploaie tâmpită, nu știe că e bine să cadă doar pe câmpurile agricole, nu și pe străzile din oraș. Ploaia e de vină!