Pleșa & The Euglens au decis: Peste 4,5 milioane de euro, pentru ca fostul Cinema Columna să devină centru multifuncțional de cartier

Și, bănuiesc eu, va purta numele de „Gabriel P. Turturica”, după numele celebrului cantautor de promisiuni de locuri de parcare și alte cele, câte-n lună și în stele, rând pe rând, până se termină rândurile.

Ieri, în minunata ședință din proaspăt renovatul „Templu al Euglenelor” – noua sală de ședințe a Consiliului Local Alba Iulia e un fel de combinație între inutil și tăcut, cu accente pe lux și opulență – distinșii consilieri au fost chemați să voteze un proiect de HCL – numărul 13, cu noroc – prin care să aprobe documentația tehnico – economică pentru obiectivul de investiții „Schimb de destinație, modernizare, eficientizare energetică, transformare clădire cinema în centru mutifuncțional de cartier”.

Pe scurt, cu numai 23,5 milioane lei, fostul Cinema Columna va fi transformat în „centru multifuncțional de cartier”. Nu știu ce anume înseamnă asta, că nu-i clar ce anume se va face în acest centru, mai departe de chestia explicată de edil, anume că va exista o sală de cinema unde vor rula filme românești. Mă rog, e în centrul orașului, deci e centru, e între blocuri, deci e de cartier și va avea mai multe funcțiuni (tocat bani, ocupat spațiu, evitat locuri de parcare, etc.), deci e multifuncțional.

Desigur, trebuie subliniat, că a subliniat și edilul Pleșa Gabriel acest lucru, rând pe rând, din cei 23,5 milioane lei, ce ar urma să fie investiți în chestia asta, numai 637.000 sunt de la bugetul local, restul fiind bani proveniți de la CNI.

Iar dacă tot am subliniat asta, o să mai subliniez și o faptul că CNI nu este nicidecum vreo organizație privată, vreun colectiv al foștilor copii de securiști, ajunși primari de municipii, care se ocupă cu atragerea de fonduri europene din China și Africa, ci o companie de stat – Compania Națională de Investiții – care „investește” bani publici. Adică tot bani proveniți din taxele și impozitele pe care persoanele fizice și juridice le plătesc în rahatul ăsta de țară. Prin urmare, cei 23,5 milioane lei, ce ar urma să fie îngropați în chestia asta, provin fix din taxele și impozitele plătite de cetățeni și firme.

Au existat câteva discuții în marginea acestui proiect – înainte să fie votat – unii consilieri ridicând problema costurilor, care sunt destul de mari. Și, spre lauda lor, vreo doi consilieri de la PNL au chiar admis că nu a existat niciodată un plan serios de a transforma această clădire în ce vrea să o transforme acum Pleșa. Și că, de fapt, se dorea aducerea clădirii în patrimoniul primăriei, cu orice preț și în orice condiții, pentru ca mai apoi să poată fi dată jos. Că e o nenorocită de ruină insalubră!

Raul Tudorașcu – el și încă un consilier PNL nici nu au votat proiectul – a chiar zis în ședință că preluarea clădirii de la AFCN la Primărie nu a fost făcută nici o clipă cu gândul de a fi păstrată drept cinema ori transformată în te miri ce măgăoaie vrea acum Pleșa să o transforme.

Clădirea, desigur, a fost preluată de la AFCN în baza unui protocol prin care Primăria Alba Iulia a acceptat să-i păstreze destinația. De ce a fost făcut un astfel de protocol? Păi, au să zică cei din primărie, doar așa ar fi fost de acord cei de la AFCN să o dea. Or, în condițiile astea nu pot decât să mă întreb: WTF? E ca și când m-aș duce la magazin să cumpăr pâine, însă vânzătoarea nu vrea să-mi dea decât ciuperci, iar eu cumpăr ciuperci – de care n-am nevoie – pentru că numai așa mă lasă vânzătoarea să cumpăr. Or, scopul era să iau ce îmi trebuie, nu să pot spune că am cumpărat ceva, orice, și dacă nu-mi trebuie. Așa cum scopul primăriei era să dărâme ruina aia insalubră și, eventual, să facă acolo locuri de parcare, nu să facă centru multicultural de cartier. Mă rog, e o prostie fără margini, însă una din care s-ar fi putut ieși, una la care ar fi existat soluții.

Ei bine, în timp ce euglenele făceau apa să plângă, de tare ce o băteau în piuă, mi-am adus aminte că, ce să vezi?!, locuiesc fix lângă mizeria aia de viitor centru multifuncțional de cartier. Și că sunt un cetățean, ca mulți alții, care de când a împlinit 18 ani tot votează și votează mitomani, rând pe rând, numai pentru a duce dezamăgirea pe noi și noi culmi. Ultima dată, acum trei ani, am votat un ordinar care a promis că dărâmă fostul cinema și face în locul lui o parcare. Totodată, sunt și unul dintre sutele alea de cetățeni din zonă, care am stat două zile la coadă, în fața primăriei, acum vreo 4 sau 5 ani, ca să prindem un loc de parcare în fața blocului. Așa că m-am cerut la microfon. Mai ales că edilul Pleșa a zis că nu există probleme cu locurile de parcare în centru. Ceea ce, whaaaaat?!?! Bașca, ardeam de nerăbdare să aflu câteva chestii:

De unde știe Primăria că e nevoie de un centru multifuncțional de cartier? Au făcut vreun studiu de oportunitate? Au discutat ei cu oamenii din cartierul 280? Au umblat printre blocuri și au văzut oameni care urlă de disperare, că nu mai vor locuri de parcare, că-s sătui de locuri de parcare și că vor un centru d-ăsta multifuncțional? S-au făcut petiții către Pleșa, în care cetățenii l-au rugat să renunțe la promisiunea aia din campanie, în care zicea că face parcare? Plâng actrițele și filosofii orașului la geamul lui Pleșa, și-i cer să facă un centru cultural multifuncțional?

Ce se întâmplă dacă Primăria denunță acel protocol de preluare? Mă rog, am întrebat mai multe, în calitate de cetățean obosit, frustrat și adus la limita disperării de un mitoman ajuns în fruntea primăriei. Există înregistrarea online. Evident, mi-a și dat Pleșa o replică din-astea de edil școlit la școala de diletantism viteză, de m-a rupt la sentiment. Că na, sanchi eu sunt mereu contra, că doar eu am fost și împotriva construirii unei parcări în locul blocului G2 – Turturica. Unde, evident, n-am fost împotriva construirii unei parcări în zonă, ci împotriva exproprierii unor oameni, a scoaterii unor oameni din locuințe, sub pretextul construirii unei parcări. Sigur că, în secunda aia, am vrut să-l întreb pe edil: Bine bre, da’ unde e parcarea? A dispărut blocul G2 și ați construit parcare? Unde-i, bă!, parcarea? Neah, „nu dialogăm”, m-a repezit primarul agramat. Și are dreptate, e greu să dialoghezi cu cineva care nu stăpânește limba română și se exprimă la nivelul unui analfabet funcțional, posesor de doctorat.

Că, iată, dacă se putea dialoga, îl întrebam așa: Ah, păi dacă tot ai adus matale în discuție parcarea aia inexistentă, pe care de ani de zile o tot promiți în locul blocului G2 Turturica, de ce n-ați făcut expropriere și în cazul Columna? De ce a trebuit să preluați clădirea în baza unui protocol absurd, care vă obligă să transformați ruina aia în ceva absolut inutil? Și-apoi, dacă denunțați protocolul ăla ce se întâmplă? Vine războiul, vă convoacă iar la Ambasada Rusiei, ce se întâmplă dacă ziceți că nu mai vreți să păstrați clădirea aia și să o faceți centrul cultural pansat? Nu se întâmplă absolut nimic!

Dacă ați fi lăsat clădirea la AFCN, și i-ați fi amendat la foc automat pentru că nu o întrețin, n-ați fi putut oare, în trei ani de când sunteți întâiul turist al orașului, să-i executați silit, pentru neplata amenzilor, și să preluați în modul ăsta clădirea?

Dar dacă ați fi făcut o parcare pe 5 nivele și, la unul din etaje, să zicem, – unul cu parcare publică, nu rezidențială, unde să poată oricine plăti cu ora – ați fi pus un retroproiector și ați fi rulat filme românești, n-ar fi fost, oare, respectată condiția aia de păstrare a obiectului și funcțiunii culturale a clădirii? Sigur, ar fi fost o portiță, o chestie pe după copa, însă o chestie legală, prin care ați fi împăcat și capra și varza.

Evident că există și ar fi existat n soluții pentru ca ruina aia insalubră să fie dărâmată și transformată în parcare. Nu s-a vrut. Nu s-a putut. Suntem unde suntem pe bază de prostie, pe bază de rea voință, pe bază de nepăsare, pe bază de durere la bască, nici nu mai contează. Aparent, ce contează pentru actualul edil și actuala administrație este ca, după 3 ani în care s-a dormit prin deplasări, să se poată lăuda că, iată, au rezolvat ei o investiție de 23,5 milioane lei, și cei mai mulți de la CNI, nu din bugetul local. Sigur că îmi vine să mă urc pe pereți de bucurie, la gândul că o să apară în centru, între blocuri, în locul unei ruine insalubre, o măgăoaie cultural pansat multifuncțională. Și că, desigur, sute, mii de albaiulieni din alte zone ale orașului, din alte cartiere, vor veni aici să savureze cultură pe pâine. Că, deh, avem și sute, mii de locuri de parcare neocupate, gata să deservească acest centru.

Pe de altă pate, sunt liniștit. Sunt liniștit pentru că mizez pe capacitatea dovedită a edilului de a promite orice, rând pe rând, infinite rânduri de promisiuni. Și de a nu face apoi nimic.

5 4 Voturi
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest

1 Comment
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile
trackback

[…] Toată povestea, cu viitorul fostului cinema, de după ultima ședință, o puteți citi aici. […]