Am fost, ieri, la „dezbaterea” pe Buget, organizată de Primărie. Evident că a fost, așa cum bănuiam, o glumă de dezbatere, un simulacru dezolant, făcut pe genunchi de echipa unui pierde vară ajuns în fruntea orașului.
Nu doar că n-am fost în sala aia oameni cât să facem două echipe de miuță, însă cei mai mulți erau oricum din echipa primarului, cei care au întocmit bugetul. Așadar, dacă n-am fi fost doi-trei ziariști și vreo doi gură cască, ar fi dezbătut ei între ei, s-ar fi bătut pe umăr și felicitat pentru treaba bună pe care o fac.
Nu mai insist pe toate detaliile dezbaterii, că există înregistrarea pe net, unde puteți vedea cum au răspuns cu niște aberații unor întrebări și ce frumos au ridicat din umeri la altele, la care nici măcar n-au putut să lege două cuvinte pe post de răspuns.
Bugetul, însă, a fost extrem de frumos prezentat. Cu diagrame, cu multe procente, totul părea un puzzle perfect. Că e capitolul x, la care merge atât, că la capitolul y avem creștere de, că așa și pe dincolo. Cum ziceam, frumos, colorat și ambalat frumos în cuvinte funcționăresc meșteșugite, din care orice persoană care nu-i economist cu pregătire înțelege că totul e bine și frumos. Asta și pentru că prezentarea – că n-a fost o dezbatere – a fost doar a Bugetului pe 2023, adică a unor „previziuni”, fără a pune în oglindă execuția bugetară pe anul 2022.
În mod normal și firesc, toată această dezbatere prezentare publică ar fi trebuit să aibă ambele componente: 1. Ce am făcut în anul 2022, din ce ne-am propus și 2. Ce ne propunem pentru 2023. Altfel, proiectul de Buget pe 2023 este nimic mai mult decât o promisiune electorală, o minciună marca Pleșa. Și, cum ne-au arătat ultimii doi ani, omul ăsta e campion la minciuni și făcut promisiuni.
Să vă explic puțin doar lauda asta cu „cel mai mare buget de investiții”. Căci, din proiectul de buget așa reiese. Așa se laudă Pleșa peste tot. Păi, cea mai mare pondere în aceste investiții sunt proiectele europene. Adică niște bani pe care nu-i ai, însă pe care-i primești dacă îți faci treaba. Dacă duci la bun sfârșit proiectele, UE – prin organismele și instrumentele de plată – îți decontează banii cheltuiți. În Bugetul pe 2022, adică „electorala” de acum un an, erau preconizați la investiții peste 100 de milioane. Din ăștia Pleșa & Co au reușit să cheltuie, să investească, vreo 20 de milioane. Restul de 80 de milioane se regăsesc în „ce mai mare buget de investiții” din anul 2023. Practic, dintr-o simplă schemă contabilicească, Pleșa face nerealizările de anul trecut să fie transformate într-o mare victorie pentru anul ăsta. E o șmecherie teribilă aici, în sensul că bugetul de investiții – promisiunea adică – este așa de mare în 2023 pentru că în 2022 au reușit să facă vreo 20% din ce au promis că fac.
În ritmul ăsta, anunțând niște sume de investiții, făcând doar 20% din ele, iar restul de 80% fiind mutate drept investiții pentru anul următor, putem ajunge în niște ani să avem un buget de investiții mai mare decât cel de la Viena, dar în realitate să nu fi fost făcut nimic.
Sigur că asta e un caz teoretic, căci în practică poți jongla cu sumele astea doar pe durata proiectului. Adică, iei un proiect cu finanțare de 100 de milioane de euro și zici că-l faci în 4 ani. Dacă ești cu centura neagră la promisiuni, pui din primul an toți cei 100 de milioane la investiții. ȘI te lauzi că ai super sumă de investiții. Dar cum nu investești, de fapt, decât 20 de milioane din suma aia, restul de 80 de milioane îi treci pentru anul următor la investiții, și iar te lauzi că ai cel mai cel buget de investiții. Și poți face asta până în anul 4. După ce însă a trecut perioada asta, te trezești că îți pică în cap tot castelul de nisip. Căci, în fapt, suta aia de milioane nu există, ei sunt un cec în alb primit de la UE, pe care-l poți deconta doar dacă ți-ai făcut treaba.
Or, cam aici e situația bugetului lui Pleșa. E un balon de săpun, un castel de nisip, o casă din chirpici. Sutele de milioane nu există decât dacă proiectele sunt terminate. Or, suntem în 2023, și trebuie să terminăm până la final de an niște proiecte începute în 2018. Iar pentru cele mai multe nici n-au început lucrările. Or, fix la chestiunea asta, despre care am întrebat în cadrul „dezbaterii”, am primit ridicări din urmei. N-a existat până acum vreun proiect cu finanțare europeană care să nu fi fost dus la bun sfârșit. Va exista, însă, acum, cu Pleșa la butoane. Cele două proiecte mari și late, de mobilitate urbană, aprobate la finanțare în 2018 și care trebuie terminate până la sfârșitul acestui an, sunt cam în aer. La unul abia a început să se lucreze și la altul nici măcar nu s-au finalizat licitațiile de lucrări. Or, în mega bugetul ăsta de investiții al lui Pleșa, n-au fost trecute nici măcar sumele necesare cofinanțării, darămite sume care să acopere eventuale întârzieri. Adică sume cu care să ducem lucrările la bun sfârșit, în cazul în care nu ne încadrăm în termen – și nu o să ne încadrăm – iar banii europeni vor dispărea, adică nu va mai deconta nimeni nimic după decembrie 2023.
Așadar, ca să închei, Bugetul pe 2023 inițiat de Gabriel Pleșa este, cum să zic, un fel de bilet la loto. Practic, Primăria lui Pleșa are 10 lei, însă ne spune că va cheltui niște milioane de euro pentru că, cu acei zece lei, a cumpărat un bilet la loto.
