Jalnic, dar previzibil. Oribil și, totuși, normal. Clasa politică de azi e o mocirlă a cărei singură certitudine e că devine, zi după zi, și mai de rahat. N-avem partide, avem găști și haite. N-avem doctrine, avem doar umbrele de conjunctură, pentru a diferenția haitele și găștile între ele, pentru a avea o falsă senzație cum că am avea opțiuni.
În fapt, avem jeg și impostură și mizerie și farisei și mitomani și interese și combinații și șmen și nepotisme și tot ce poate fi mai mizer în natura umană. Asta e politica de azi. Astea-s partidele, ăștia-s oamenii care, vezi Doamne, ne reprezintă.
Sigur că, un punct de vedere poate fi ăla că avem politicienii pe care-i merităm, pe care-i votăm. E însă punctul de vedere al orbului, cât timp triumful oricărei alegeri e alegerea răului cel mai mic. Politica de la noi nu e nimic altceva decât iluzia unei opțiuni. Sau, cel mult, e o opțiune restrânsă, pervertită. E ca și când criminalul ți-ar da voie să alegi cum să te omoare. Nu există opțiuni reale cu politicienii de azi. Poți alege, cel mult, cu cine să-ți fie și mai rău. E însă asta o opțiune?
Circ și scandal și gloanțe și acuze și bătăi în Parlament, ca în birtul unei gări. E normal. E absolut normal și, sincer, n-ar trebui să mire pe nimeni că am ajuns aici. Era previzibil, era normal.
După comunism a urmat oportunismul. Partidele istorice, pe lângă câțiva bătrânei scăpați din ghearele comuniștilor, n-au fost nimic altceva decât niște umbrele pentru impostori. Fosta nomenclatură, din vremea comuniștilor, s-a metamorfozat. Au apărut noii țărăniști, creștin democrați, liberali, social democrați și așa mai departe. În fapt, erau aceeași hoți, îmbrăcați în straie noi.
Lor le-a urmat o evoluție inversă. Clasa politică s-a primenit cu șmenari și combinatori, cu marii milionari de carton ai tranziției. Au urmat impostorii, abonații la contacte cu statul, șmenarii cu doctorate cumpărate.
De peste 30 de ani asistăm la un progres al degradării clasei politice. În locul hoților școliți, azi avem partide pline de hoți care-s nu doar hoți, dar pe deasupra sunt și proști, și impostori.
Sincer, ce treabă are PNL cu liberalismul? Ce treabă are PSD cu social democrația? Ce treabă are AUR cu naționalismul? Ce treabă are USR cu whatever doctrină zic ei că reprezintă? Ce treabă are UDMR cu politica, în general?
Ce om normal la cap s-ar înscrie azi într-un PNL în care un plagiator, un impostor agresiv și bugetofag sadea precum Florin Roman e nu doar tolerat, dar e sforar șef, ținut în brațe și promovat de Dumitrel și toată șleahta de lachei din jurul său? Cum logica lui Doamne iartă-mă e posibil ca un așa individ să fie încă membru în partidul ăla, ba chiar fucking vicepreședinte al Camerei Deputaților? Mai e ăla partid sau e hazna?
Ce om normal la care s-ar înscrie azi în PSD, unde un analfabet funcțional, un bufon în ițari, dar cu ceas de marcă la mână, un oportunist agramat precum Călin Mătieș e șef, senator și candidat de primar? Ce om normal la cap s-ar înscrie într-un PSD unde un fost șofer, cu vădite aptitudini de fost șofer, ajunge ditai deputat, iar un terchea-berchea ce nu-i în stare să lege două cuvinte în limba engleză ajunge secretar de stat?
Ce om normal la cap s-ar înscrie azi în USR, un partid unde șef e unul Beniamin Todosiu, un individ cu postliceală la bază, care a trebuit să ajungă deputat înainte să dea la facultate? Ce om normal la cap s-ar duce într-un partid care a promovat și susținut în postul de subprefect pe unul Rașcovici, fost milițian, dovedit cu diplomă de facultate falsă și care e încă susținut în postul de consilier județean? Ce om normal la cap s-ar duce într-un partid care îl are pe primarul Gabriel Pleșa, fiul fostului șef la Arhivele Statului, din vremea comuniștilor – instituție unde, vorba aia, și femeia de serviciu avea carnet se securist – un traseist politic, impostor, agramat și mitoman fără margini?
Ce om normal la cap s-ar înscrie în AUR, un partid care… fucking AUR?!?! Ce om cu minim discernământ s-ar duce în haznaua aia extremistă?
Ce om normal la cap s-ar duce, azi, într-un partid, oricare e el? Și, totuși, dacă vrem să se schimbe vreodată ceva, partidele au nevoie de oameni noi, de oameni care să producă o schimbare. Din păcate, nu sunt deloc optimist în chestiunea asta. Nu cred că, în timpul vieții mele, se va schimba ceva în sensul ăsta. Și e ok așa, că o să crăp cândva și nu o să-mi mai pese. Până atunci, însă, partidele de la noi, toate partidele, nu vor fi fost nimic altceva decât o dovadă de netăgăduit a degradării continue, niște umbrele vopsite în roșu, galben-albastru, alb-albastru, verde, galben și orice alte culori, sub care vor sta aceleași jeguri umane, aceiași impostori, combinatori, analfabeți funcțional și șmenari de carieră, mereu agățați în bugetele publice.
Aşa, zi-le domnu’ Alexandru!