Restaurarea Palatului Principilor e unul dintre acele proiecte fanion ale administrației locale, făcut pe vremea foștilor și asumat cu grație de cei de acum. E, fără doar și poate, un proiect extrem de important, prin care au fost aduși în oraș niște milioane bune din fonduri europene și prin care a fost restaurată una dintre cele mai importante clădiri din interiorul Cetății.
Până aici, nota bene. S-a scris și câștigat un proiect, au venit niște milioane de euroi, avem o super clădire restaurată. Totul e bine și frumos.
Ceea ce nu s-a prea zis în toată această poveste de succes, cu milioane de euro aduși în oraș, este că, odată finalizat proiectul, el trebuie să intre – ca orice proiect – în faza de sustenabilitate. Adică el trebuie să și producă, că nu-ți dă nimeni bani chiar numai așa, să faci tu să fie plăcut la vedere. Trebuie, musai, sustenabilitate!
Acum, desigur, n-o să insistăm aici pe toate aspectele din partea de sustenabilitate financiară a proiectului, de la cât au estimat ei că vor cheltui pe curent, pe telefoane, pe salarii și altele, ori cât au estimat ei că va fi numărul de vizitatori în primul an, al doilea și așa mai departe, sau cât vor încasa din bilete. Sunt, totuși, niște date și calcule mai vechi, neactualizate la prețurile și salariile de acum. Și, desigur, pe hârtie e profitabil, chiar dacă e cvasi cunoscut că muzeele, cu mici excepții, sunt niște chestii care consumă resurse. Nu o să fie Palatul Principilor vreun Guggenheim și nici vreun Metropolitan Art Museum din New York. Fiind, totuși, vorba de o instituție culturală, scopul nu trebuie să fie neapărat profitul. Însă nici să fie o gaură neagră.
Ei bine, pentru că din acest proiect se vrea, de către administrația Pleșa, crearea unei găuri negre financiare, o să vorbim puțin despre ce înseamnă sustenabilitatea instituțională. Conform proiectului, odată finalizată restaurarea, acesta ar urma să funcționeze ca și Muzeu al Principatului Transilvaniei. Desigur, după e va trece prin procesul legal de acreditare.
Tot în proiect se spune, negru pe alb, că „vor fi create 15 locuri de munca noi, în cadrul unei noi instituții cu personalitate juridică distinctă, ordonator terțiar, pe baza unei organigrame și a unui stat de funcții prestabilit și aprobat prin ședință de Consiliul Local”.
Practic, toate acele milioane din bani europeni vin la pachet cu un nou set de locuri de muncă, 15 la număr, anume un director, o secție de cercetare, documentare, educație muzeală și marketing, plus o secție de patrimoniu muzeal, evidență și conservare. Iar toate aceste locuri de muncă ar trebui să se susțină din ce produce muzeul.
În plus de asta, extrem de important, directorul noii instituții ar urma să fie angajat în baza unui plan de management și, absolut firesc, trebuie să fie un om cu pregătire în domeniu. Adică să nu fie unul ale cărui singure calități dovedite sunt alea că-și laudă șeful, indiferent cum îl cheamă, ori că știe să organizeze concursuri de frumusețe pentru câini de rasă.
Până aici, totul bine și frumos. Numai că, enter Pleșa!
Sub pretextul acestei obligații, de a crea o structură distinctă, ordonator de credite terțiar, aflat în subordinea consiliului local, cu 15 posturi – ceea ce a fost asumat în proiect – onorabilul domn primar, Pleșa Codru Gabriel, a inițiat un proiect de HCL prin care se înființează „Centrul InfoCultur@”.
Adică, în loc să facă așa cum a fost asumat în proiect, o instituție cu 15 locuri de muncă, distinsul primar propune o struțo-cămilă ce va avea nu mai puțin de 42 de noi locuri de muncă și care va cuprinde nu doar viitorul Muzeu al Palatului Principilor Transilvaniei, ci și Centrul Național de Promovare și Informare Turistică Alba Iulia și Serviciul evenimente, turism.
În fapt, proiectul ăsta cu Centrul InfoCultur@ a mai fost pus și pe ordinea de zi a ședinței trecute de Consiliu Local, însă a fost amânat. În ședința din 11 aprilie, acesta se numea „Centrul cultural CREATIV Alba Iulia – Direcție de cultură”. Și, spre deosebire de ăsta actual, care va intra în ședința de CL de joi, era vorba de un număr de 47 noi posturi.
Practic, în două săptămâni, Pleșa a schimbat numele proiectului și a redus cu cinci numărul de posturi nou înființate. Chiar și așa, ar urma să se înființeze nu 15, cât era vorba în proiectul de finanțare a Platului Principilor, ci 42 de noi voturi. Pardon, 42 de noi posturi.
Ei bine, 42 de noi angajați, la o medie salarială din Primăria Alba Iulia, înseamnă o cheltuială anuală de peste 500.000 de euro anual, dacă nu chiar spre milion.
Proiectul, în forma propusă de edilul Pleșa, nu doar că va crea acest mare număr de voturi de muncă, însă va dinamita însăși proiectul în sine. O dată pentru că nu-l respectă și, făcând parte dintr-o suprastructură, nu poate urmări în mod clar indicatorii asumați în proiectul de sustenabilitate, anume venituri, cheltuieli, etc.
Cel mai important însă, noua structură, în forma propusă de Pleșa, va putea fi condusă de cineva care n-are nici cea mai mică treabă cu activitatea muzeală. De exemplu, va putea să ajungă director al acestei noi instituții unul care, să zicem, are experiență în organizat concerte sau concursuri de frumusețe pentru câini. Asta din cauză că noua structură va avea în atribuții și evenimentele, iar asta înseamnă că în condițiile de ocupare a postului de șef va fi și asta.
Ca să înțelegeți mai clar, e ca și când Spitalul Județean ar face o reorganizare, după model Pleșa, și în locul Secției de Chirurgie s-ar înființa o Secție de Chirurgie și Comunicare, unde condițiile pentru a fi șef sunt fie specializarea în chirurgie, fie în comunicare. Ceea ce ar deschide drumul unuia cu experiență în copy/paste să fie noul șef al Secției de Chirurgie din Spital. Al Secție de Chirurgie și Comunicare, desigur.
Însă, vorba aia, să nu ne pierdem în detalii. Important e că Pleșa face, sanchi, reforma administrației, așa cum a promis. Că primăria aia super stufoasă, de care ne vorbea înainte să-i dăm cu ștampila-n nume, va fi acum una mai eficientă și mai suplă, cu încă 42 de angajați în plus. Și cu un șef pe măsură.
Asta, desigur, dacă nu cumva vor fi dezvoltat euglenele verzi abilități de gândire, iar proiectul va pica la vot.
