Mobilitate urbană și haos. Milioane de euro din fonduri europene topiți de administrația Pleșa în stil românesc

Deși le place să se prezinte ca perfect funcționali, gospodari și la zi cu toate proiectele moștenite, absolut tot ce se întâmplă în oraș arată că echipa de conducere a primăriei e pe contrasensul normalității. Nici în al 12-lea ceas nu s-a înțeles că banii europeni sunt o prioritate iar perioada de implementare a oricărui proiect este mai importantă decât scrisul proiectului. Pentru că o investiție te poate costa mult mai mult decât finanțarea obținută dacă faci greșeli, ratezi achiziții, grafice de execuție sau nu ai o echipă bună pe teren.

Din toate perioadele de execuție, surprinse episodic pe șantierul proiectelor de mobilitate, o să arătăm că, în afara traficului necontrolat sau dirijat insuficient și a neajunsurilor pe care albaiulienii le trăiesc fără să-i fi prevenit cineva, singura regulă a acestui haos generalizat este “las că merge ș-așa, bagă mare!”.

Așa cum au fost concepute, acest proiecte de mobilitate urbană aveau în vedere modificări și îmbunătățiri aduse străzilor din Alba Iulia pe rutele de transport public. Toate aceste modificări sunt substanțiale și de profunzime, practic cu mult peste ideea de a nivela pliurile asfaltului și de a astupa câteva gropi. Prin urmare, expertizele, studiile și proiectul tehnic, dincolo de normativele în vigoare, stabilesc câteva cerințe de la care numai niște iresponsabili, posibil ulterior vinovați, ar putea face rabat.

Ca să nu rămână ideea că suntem doar niște hărțuitori și băgători de vină, am ales câteva exemple, pe cât de plictisitoare pe atât de clare, pentru a demonstra că optimismul exagerat al echipei Pleșa e doar o gargară conjuncturală. Am observat și notat etapele de lucru la tronsonul de pe Bulevardul Revoluției, în apropierea Spitalului Județean de Urgență. După îndepărtarea asfaltului, s-a trecut la săpăturile în corpul drumului. Cota săpăturilor este dată, în mod clar, de proiect. În situații absolut convenabile, cu acceptul proiectantului, se poate renunța la nivelul stabilit inițial, dacă stratul de bază din patul drumului permite. Iar această renunțare este justificată doar dacă nivelul de compactare, la secțiunea respectivă, îți dă voie. Să ne înțelegem, nu sunt multe firme care să țină cont și nici mulți beneficiari care să pretindă respectarea sistemului minim de îngheț-dezgheț, stabilit în baza unei formule ce ține cont de valorile de trafic și antecedentele meteo din zona unde se construiește. Însă, de obicei, nu se evidențiază adâncimi de săpătură mai mici de 80 cm.

Mânați de curiozitate am abordat un tehnician care, azi, era prezent pe șantier. L-am întrebat care este cota de săpare, iar răspunsul a venit prompt: “În mod normal, 80 de centimetri!”. A urmat întrebarea “Aici cât o să săpați?”. Răspunsul, absolut jovial, la fel de sincer pe cât de natural am întrebat și noi “Cam cât trăbă!”. Evident, nu redăm și micile tachinări reciproce, pentru că sunt irelevante în context. În schimb, vizual deocamdată, fără a intra în perimetrul șantierului, se observă clar că 80 de centimetri vor fi atinși doar pe hârtiile și situațiile de lucrări ce vor însoți facturile la plată. Dacă nu cumva, din moralitate și etichetă păstrată, firmele care construiesc nu vor produce economii considerabile bugetului local și pierderi asumate în profitul estimat.

Zona Alba Mall

Ne-am mutat cu întrebările pe un alt sector de drum, în apropiere de Alba Mall. Aici am aflat că se așteaptă “să vină cu freza de la București, să măsoare cât e de stabil stratul”. Elegant spus, care e nivelul de compactare înainte de a trece la așternerea ultimelor straturi. Care nivel de compactare e esențial să fie calitativ și măsurat. Altfel, drumul se va lăsa. Cum nu e clar dacă pe alte tronsoane s-a făcuta asta, înainte să arunci niște pietroaie alandala în loc de pretinsa formulă a blocajului de piatră. Care blocaj ar trebui făcut la maxim de îmbinare, aproape manual, nu precum se observă în imagine. Lucru care, să fim serioși, pe cine mai preocupă în graba asta?! Nu spunem că nu s-a măsurat nivelul de compactare al straturilor de bază. Deși, metoda cea mai eficientă o reprezintă placa dinamică și pârghia Benkelman, de care toate marile firme dispun, dar noi încă nu am reușit să surprindem la treabă o astfel de unealtă, pe niciun șantier din oraș. Poate ne va chema cineva pentru o mică demonstrație.

Blocaj piatră zona Centru

Am ales să documentăm, bazându-ne pe elemente de proiectare ce stau la baza lucrărilor pe loturile de mobilitate, modul heirupist, riscant și jignitor în care se încearcă recuperarea timpului pierdut și salvarea banilor europeni prin lucrări făcute la mica înțelegere, adaptări din pix și transformarea proiectului după ureche. Dincolo de faptul că nu s-au anticipat și finanțat intervenții absolut normale de recuperare și deviere a debitelor pluviale, măcar în zonele cu probleme.

De fapt și de drept, aceste proiecte de mobilitate urbană, pe cât de frumoase arătau pe hârtie, cu sumele mari pe care UE le va băga în ele, aveau totuși niște carențe. Însă, de la anumite imperfecțiuni ori chestiuni care ar fi putut, și poate trebuit, făcute mai bine, să ne trezim cu ce face actuala administrație e cale lungă. Sigur că, presați de timp, Pleșa & Co se străduiesc să îngrașe porcul în ajun, să vopsească gardul și să facă să parcă că avem niște șantiere pe care se lucrează cu un veritabil avânt pionieresc, totul pentru a fi tăiată panglica la momentul electoral oportun.

Din păcate, acest heirupism nu denotă altceva decât miserupism. Asistăm, din păcate, la un lucru ce se vrea făcut la timp, chiar și cu riscul de a fi făcut de mântuială. Or, asta nu înseamnă doar o bătaie de joc și o cheltuială anapoda a banilor europeni, la fel de publici ca și cei adunați din impozitele și taxele locale, dar o adevărată bătaie de joc la adresa albaiulienilor și o mare gaură pentru cei ce-i vor urma la conducerea primăriei actualului edil. Asta pentru că orice lucru prost făcut acum va trebui reparat în viitor, din taxele și impozitele cetățenilor.

Ca să nu mai zicem că, ce poate fi mai frumos pentru locuitorii zonelor afectate de șantiere, decât să știe că vor suporta tot deranjul ăsta și haosul pentru niște lucrări care nici măcar nu-s făcute ca la carte?

Va urma, pentru că normal că va urma…

 

(De altfel, noi v-am zis încă de acum ceva vreme că e posibil ca toate aceste proiecte să fie transformate într-o mare “românească”. Ceea ce, din câte se vede până acum, se și întâmplă)

5 6 Voturi
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest

1 Comment
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile
trackback

[…] De altfel, despre cum se lucrează în multe zone din oraș, în cadrul acestor mari proiecte de mobilitate urbană, am scris un text mai amplu chiar zilele trecute. […]