V-am zis că, de când a fluierat Pleșa startul lucrărilor pe proiectele de mobilitate urbană, se muncește cu un așa spor de plâng foștii directori de CAP când văd cum se îndeplinește planul cincinal în doar câteva luni? V-am zis cum reușesc băieții ăștia de la cele două firme, care au câștigat zecile de milioane din contracte, să refacă trama stradală ajungând după săpături de doar 20 de cm la adâncimea de 80+ cm prevăzută în proiect? V-am mai zis că orice refacere de tramă stradală presupune săpat la o adâncime de minim 60 cm, în Alba Iulia, pentru a merge sub punctul de îngheț? V-am zis că tot ce trebuia să fie niște lucrări majore, care să refacă integral și temeinic principalele rute de circulație din oraș, au devenit un heirupism, în cadrul căruia se face rabat de la datele tehnice, doar pentru a ne încadra în termen?
Practic, tot ce ar fi durat ani de zile, ceea ce n-a fost început la timp, de s-a ajuns în anul de grație, se face acum în câteva luni? Nici măcar în basmele populare nu există o așa eficiență.
Făt Frumos din poveste pare că s-a metamorfozat în Elis și PORR, firme care sub teribila coordonare a noii administrații fac, acum, în câteva săptămâni, tot ce nu s-a făcut în ani de zile. Cum fac? Ei, aici e altă poveste. Căci fac să fie bine, în acte, să se poată încasa și plăti.
După cum se vede în imaginile de mai jos, deja se măsoară gradul de compactare, pe niște bucăți de traseu unde săptămâna trecută se săpaseră vreo 20 de cm. Bașca, pentru că heirupismul ăsta rupt din filmele comuniste trebuie să fie cât se poate de clar, Elis și PORR lucrează cot la cot. Adică, pe loturile unde a ajuns să câștige PORR, pentru că Elis a renunțat, acum se merge pionierește, cot la cot, utilaj lângă utilaj. (evident, despre cum s-au făcut renunțările și cât a costat și pe cine, o să vă mai zicem noi)
Și, colac peste pupăza asta hrănită cu jăratec, peste lucrările astea în stil Făt Frumos, în care se face într-o zi cât la nemți și francezi în doi ani, toate instituțiile care ar trebui să vegheze la cum se desfășoară lucrările astea nu fac nimic. Se doarme la Minister și pe la DLAF de zici că angajații de acolo îl au model pe Pleșa în timp ce călătorește spre o nouă destinație de vizitat în interes de serviciu.
E frumos. E minunat. E nemaivăzut. Iată, se poate! Se poate ca ani la rândul să nu faci nimic, să amâni și să amâni niște lucrări, iar când ai ajuns în ultimul an, din cei 5, să faci în doar câteva luni TOTUL. Sigur, să faci să pară că faci totul, căci asta se întâmplă acum. Ceea ce se petrece în teren nu are legătură cu ce stă scris în proiect.
Proiectele de mobilitate urbană, așa cum sunt făcute ele acum, au fix valoarea de port la Mureș pe care o are „debarcaderul” construit de actuala administrație la ieșirea din oraș. What a joke!
