Sunt 80 de ani de la cea mai mare insurgență din vreun ghetou evreiesc, petrecută în Varșovia.
Unul dintre locurile în care, azi, supraviețuitori și urmași se întâlnesc pentru a-și asculta tristețea, cu speranța că-și vor putea iubi și ierta semenii cu mult mai mult decât i-au urât alții pe toți cei a căror viață a fost transformată, la propriu, în cenușă.
450 000 de narcise galbene, de hârtie, sunt echivalentul oamenilor care, la un moment dat, au atins acest număr în ghetoul din Varșovia.
Momentul de acum 80 de ani nu este și, sunt sigur, nu va fi uitat vreodată. E dovada faptului că, la fel cum știe să supraviețuiască, umanitatea are momente în care se prăbușește. La propriu. Cu prețul de nemăsurat în cuvinte al unor vieți omenești curmate, sub lozincile unor cauze aberante și abominabile.
Momentul ne servește, azi, drept aducere aminte și lecție: de a fi vigilenți și de a combate, cu toată puterea, orice exces de putere. Peste această revoltă a trecut aproape un secol. Niciodată destul pentru a uita. Pentru a comemora. Și pentru a învăța din lecțiile, uneori insuportabil de dure, ale istoriei.
Mircea Hava – europarlamentar PNL
Membru al EPP
