În numele unui „viitor verde” ni se pregătește execuția unei industrii care ține în viață milioane de oameni și umple bugetele statelor cu miliarde din taxe. O industrie care a construit Europa modernă, dar pe care Bruxelles-ul pare gata să scape ca de o rablă.
Electricul? Da, arată bine acolo unde se vrea să dea bine: în oferte, pe afișe și în conferințe. Dar adevărul e simplu: nu există infrastructură suficientă, nu e accesibil pentru toată lumea și, mai ales, nu poți obliga oamenii să renunțe la ceea ce funcționează. Când zic „obliga”, nu exagerez – până în 2035, ambiția e ca motoarele cu combustie să fie împinse la margine, trase pe dreapta, indiferent de consecințe.
Ce urmează? Să ne trezim cu mii de fabrici închise, cel mult convertite la alte segmente de industrie, sute de mii de locuri de muncă dispărute și milioane de proprietari care nu mai au voie să conducă ce vor. Totul, în numele unui progres forțat care se poate transforma în regres!
Dacă Uniunea Europeană vrea cu adevărat schimbare, atunci să o facă prin opțiune și concurență reală, nu prin interdicție și demolare. Azi, probabil și mâine, electricul e a doua opțiune. Din diferite motive, e mai mult decât plauzibil ca, pentru o mare parte din Uniune, să rămână așa. Și așa cum spunea Ayrton Senna, „Să fii al doilea înseamnă să fii primul care pierde.” Numai că aici, dacă ne grăbim orbește să-l punem pe primul loc pe cel de pe al doilea, riscăm să pierdem cu toții!
