Împrejurările actuale m-au determinat să adresez Comisiei Europene o interpelare referitoare la situația pensiilor ocupaționale și a produsului paneuropean de pensii personale (PEPP). Motivul este simplu: problema pensiilor nu mai trebuie tratată doar ca o chestiune tehnică de subsol, ci ca una care privește direct viitorul fiecărui cetățean european care merită, după ani de muncă onestă, răsplata binemeritată.
Mulți s-ar întreba dacă există semnale de alarmă întemeiate. Iată dovada: Într-un interviu acordat recent de dna Petra Hielkema, președinta EIOPA (Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale), aflăm că „unul din cinci europeni este deja expus riscului de a trăi în sărăcie la bătrânețe”, iar femeile au un risc cu 30% mai mare de a ajunge în această situație. De parcă nu ar fi îndeajuns, datele demografice ne arată negru pe alb că, în următorii 40 de ani, raportul va scădea la 1,5 contributori pentru fiecare pensionar, ceea ce pune o presiune uriașă pe sustenabilitatea sistemelor publice.
Mai mult, un raport recent al Curții Europene de Conturi, publicat de Financial Times, confirmă că inițiativa Comisiei pentru PEPP nu și-a atins obiectivele esențiale: nici consolidarea reală a pensiilor ocupaționale, nici un produs paneuropean funcțional pentru cetățeni. Auditorii vorbesc explicit despre lipsa de stimulente fiscale armonizate și despre limitele structurale ale cadrului actual. Pe înțelesul tuturor, oamenii sunt lăsați fără instrumentele eficiente care să le asigure bani pentru o bătrânețe decentă.
Față-n față cu această avalanșă de realități și avertismente crunte, m-am văzut obligat moral și profesional să mă adresez, printr-o interpelare, Comisiei Europeană. Așadar, scurt și la subiect:
-ce măsuri concrete intenționează să adopte pentru a stimula participarea la scheme ocupaționale și private de pensii la nivelul Uniunii Europene?
-cum va aborda obstacolele privind armonizarea fiscală a PEPP și atractivitatea acestuia pentru furnizori și consumatori?
-ce instrumente suplimentare are în vedere pentru a reduce riscul de sărăcie la vârsta pensionării, în special pentru femei?
Am formulat aceste întrebări fiindcă e inadmisibil să lăsăm milioane de europeni, printre care milioane de români, să se apropie de vârsta pensionării cu frica zilei de mâine. Aici e rolul nostru, aici e obligația noastră: să cerem soluții, să solicităm claritate și să ne asigurăm că fiecare decizie europeană are la bază realitatea concretă a oamenilor pe care îi reprezentăm.
Mircea Hava, europarlamentar PPE
Membru PNL
