Nu mă feresc să spun că este un strigăt de disperare al reprezentanților companiilor, al sindicaliștilor, în măsura-n care e și o provocare pentru liderii politici ai UE.
De altfel, Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene, a avut o întrevedere, cu ușile închise, cu liderii industriașilor europeni. Scăderea dramatică a competitivității companiilor de pe teritoriul UE, în comparație cu cele din China și Statele Unite ale Americii, ar trebui să fie, în opinia mea, cap de listă în agenda liderilor Uniunii, pentru a salva continental de la un faliment care-și arată, tot mai mult și fața și colții. „Fabricile sunt închise, producția oprită și oamenii trimiși în șomaj. Europa are nevoie urgent un plan de acțiune”, se arată într-un document remis ca urmare a summitului și intitulat Declarația de la Anvers.
Readuc în atenție țintele de neutralitate climatică și sunt convins că ele pot rămâne un deziderat, numai în condițiile în care nu pulverizează economiile naționale și nu transformă cetățenii europeni de azi în șomerii de mâine.
Revenind cu picioarele pe pământ, a fi mai “verde” nu trebuie să fie plătit cu prețul unui faliment al Europei. Sau cu atitudinea de a ne așeza, cuminți-intenționat, la coada prosperității, în urma Chinei și SUA.
E nevoie de o reacție rapidă și de măsuri ferme: ajutoare de stat pentru industriile strategice, subvenții publice și fiscalitate diminuată. Dacă tot pomenim de subvenții, una dintre nedreptățile momentului are efecte asupra fermierilor. E din alt film să vorbim de terenuri de lăsat pârloagă, înainte de a mări sumele de bani pentru agricultori. Combaterea evaziunii și chibzuială în cheltuirea fondurilor UE. A sta și aștepta cu mâna întinsă către China și Statele Unite, a depinde de importurile lor, e o abordare șubredă, care va genera pentru UE probleme grave de ordin economic și social pe termen nedeterminat.
Mircea Hava europarlamentar PNL
Membru EPP