Comerțul liber a fost mereu un motor al creșterii economice și al prosperității. Piața comună a Uniunii Europene a generat bunăstare reală pentru toate statele membre, iar evoluția României după aderare confirmă acest lucru.
Această piață funcționează pentru că statele au înțeles că izolaționismul și protecționismul, dublate de discursuri populiste, nu aduc soluții. Cooperarea, regulile comune și competiția corectă au livrat rezultate. În acest context trebuie privit și acordul UE–Mercosur. Nu e perfect, dar beneficiile sunt evidente. Vorbim despre acces la o piață de peste 700 de milioane de consumatori, cu reducerea masivă a tarifelor și eliminarea majorității taxelor la import și export, gradual, nu despre relaxarea standardelor europene. Produsele care intră pe piața UE nu schimbă regulile existente și rămân condiționate de respectarea standardelor europene de calitate și siguranță.
În plus, acordul consolidează poziția producătorilor europeni prin protejarea a 344 de produse europene prin indicații geografice. Estimările arată și o creștere semnificativă a exporturilor agricole ale UE către Mercosur: +36% la fructe și legume, +21% la uleiuri vegetale și +102% la produsele lactate. Din punct de vedere macroeconomic, impactul, menționat de colegul meu Daniel Buda,este net favorabil Uniunii Europene, cu un plus estimat de 77,6 miliarde euro la PIB-ul UE până în 2040, comparativ cu 9,4 miliarde euro pentru statele Mercosur.
Este adevărat că anumite sectoare, în special agricultura, pot resimți presiuni. Dar agricultura europeană este deja susținută masiv prin subvenții, de care unii se bucură prea mult și pe nedrept. Soluția nu este închiderea granițelor, ci creșterea competitivității. Consumatorii europeni au dreptul la produse mai accesibile, cu respectarea normelor UE, iar fermierii au nevoie de instrumente reale de protecție, nu de iluzii politice.
Aici apare problema majoră. Atacarea acordului la Curtea de Justiție a Uniunii Europene de către grupări extremiste și anti-europene nu oprește acordul, dar produce un efect contrar interesului fermierilor. Parlamentul European și-a suspendat votul de consimțământ până la pronunțarea CJUE, o procedură care poate dura până la doi ani. În acest interval se prelungește incertitudinea exact în momentul în care agricultorii aveau nevoie de claritate și de instrumente funcționale de protecție.
Delegația României în PPE, prin PNL și UDMR, a susținut măsuri clare și aplicabile rapid: posibilitatea sesizării Comisiei Europene la orice perturbare de piață, licențierea fermelor din Mercosur după standarde europene, suspendarea importurilor sensibile într-un termen scurt, declanșarea automată a protecției la subcotări de preț, controale mai stricte la importuri, toleranță zero la pesticide, precum și crearea unui fond de despăgubiri de un miliard de euro pentru fermieri. Toate acestea reprezentau centuri de siguranță reale.
Prin demersurile lor, europarlamentarii care au pus pe tușă acordul nu au protejat agricultorii, dimpotrivă. Au amânat accesul la aceste instrumente, au blocat procesul decizional parlamentar pentru o perioadă îndelungată și au lăsat statele membre fără pârghii rapide de intervenție. În același timp, discuția despre trasabilitate și control al importurilor a fost deturnată în plan local de ipocrizie și dublu standard, în condițiile în care piața românească este deja expusă unor produse cu proveniență și calitate discutabile. Unii dintre cei care combat acordul au adus, prin import din alte continente, pe mesele românilor, cu ani în urmă, produse de calitate cel puțin discutabilă.
Acordul va merge înainte, însă într-un climat de incertitudine și fără aplicarea imediată a tuturor mecanismelor de protecție negociate. Fermierii români și europeni plătesc costul unui joc politic iresponsabil. De acum este momentul ca toți cei care se fac părtași și vinovați de această situație să își asume consecințele întârzierii și riscurile generate. Dacă vorbim onest despre interesul public, trebuie spus clar. Comerțul liber a adus dezvoltare și a fost o soluție corectă, în comparație cu circul jenant făcut de cei care trăiesc exclusiv din subvenții artificiale. Ceea ce se întâmplă acum nu este o victorie pentru agricultură, ci o pierdere de control și de protecție.
Rămâne întrebarea esențială: a fost amânarea acordului un câștig sau un rău făcut Europei?
