Marked safe from merdeneaua beef!
Când m-am mutat prima dată în București, acum 20 de ani, nici măcar nu auzisem despre merdenea. Habar n-aveam ce e aia. De fapt, eram atât de în ceață pe tema acestei chestii de mâncat, că nici nu știam care era forma la singular. Pendulam între merdenea și medenel.
Toate patiseriile aveau afișat „merdenele” iar eu, un ardeleano-vero căzut în centrul Capitalei, ceream două merdenele, iar în momentul în care vânzătoarea o punea pe prima îi ziceam imediat „lăsați așa, că e bine”. Și plecam cu o merdenea. Sau un merdenel, că mâncam fără să știu ce mănânc.
De ceva vreme întreg internetul a luat foc de la subiectul merdenea. N-a fost așa bătălie nici la Rovine. N-au curs găleți cu apă nici peste incendiile din Grecia cum au curs părerile peste subiect.
Totul a plecat de la un băiat, patron de local de fiți-pitzi, La Mița Biciclista, care s-a trezit să-și laude croissantul, făcut cu unt, călcând în picioare merdeneaua, care e cu margarină. Și pe un nene care vinde merdenele la un chioșc din Amzei, în zonă de Mița, că așa e la noi publicitatea. A urmat un întreg delir. Păreri peste păreri, politicieni intrați în horă, cozi la merdenele, o nație pe steroizi de razna, de parcă n-ar mai fi rămas probleme și teme de dezbatere publică.
Ai zice că am ajuns la punctul în care dacă n-ai o părere pe tema merdenelei nici nu exiști. Așadar, iată, îmi fac datoria civică și-mi dau cu părerea.
Nu-mi plac merdenelele. N-aș da în veci plăcinta ardelenească pe foietajul ăla nenorocit. Recunosc, am mai cumpărat din când în când, că e genul de produs pe care-l iei „la mână” și pleci cu el pe stradă. Sunt însă lipsit de simț civic, dacă asta presupune să mă duc la coadă, în Amzei, să iau merdenele doar ca să-l susțin pe nea Mihai. ÎI doresc succes, desigur, și numai bine, însă neah.
Cât despre croissantul de la Mița Biciclista, habar n-am. Localul ăla e bine poziționat, are un meniu destul de ofertant și un patron făcut grămadă pe comunicare, însă e scump ca toți dracii. Și nu că e scump așa, cum sunt toate scumpe în București, e scump chiar și pentru standardul razna al Capitalei.
Așadar să ședem blânzi. N-a pierdut nimeni nimic, nici dacă n-a fost sau nu va merge la Mița Biciclista, nici dacă n-a mâncat sau n-o să mănânce vreodată merdenele.
Asta ca să fiu politicos. Că aș putea zice că tot scandalul ăsta pare a ceartă între niște băieți care au băut țuică din sud, din-aia la 38 de grade. Or nouă, ardelenilor, nu ne place febra.
