După lung concediu, Gabi cu-a sa ceată,

Din apusul Salzburg se întoarse roată.

El urcă-n birou-i, numai foc și pară

Auzind că-i tristă mândra secretară:

– „Doamne, pe toți sfinții! Cât ai fost în lume,

N-am putut o pleoapă pe-altă pleoapă pune.

Am stat ca pe ace, căci în Primărie

Și de-ai fost plecat, a fost tot hoție”

– „Draga mea prințesă, gingașă făptură

De ce-ți faci tu griji că la noi se fură?

Că ce zice lumea? Zică ce o vrea,

Măcar de furăm, tot facem ceva.

Că m-am săturat! Ce sunt eu, calic

Să tot zică unii că nu fac nimic?

Hai spune-mi cinstit, ce te-a supărat,

C-am mers cu băieții și nu te-am luat?

Crezi c-a fost ușor, obligat de turmă

Să plec în concediu, să te las în urmă?

Fii însă pe pace, că de-acu-nainte

Zi de zi privirea-mi are să te-alinte.

Nu mai plec niciunde, zic pas la plimbări,

C-a mea bucurie nu-i în alte zări.

Acum știu mai bine tot ce tre să fac

Celor de ne-ncurcă să le vin de hac.

Le măresc salariul, le dau și proiecte

Le creez condiții mai mult ca perfecte.

Le agăț bugetul într-un vârf de băț,

Să facă ce-o vrea, să fie dezmăț!

De azi înainte, am un singur plan

Trei ani de mandat, de-o fi doar un an

Îns-un an de-acela, cu viață ușoară

De primar în lipsă, dar cu secretară!”

3 2 Voturi
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest
0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile