Umblă vorba că, obosit fiind, de parcă pe umerii săi a stat toată greutatea celor 105 ani de existență a României, epuizat de la preaplinul emoției, istovit de toate momentele solemne, în care cu neprețuită recunoaștere a purtat steagul tricolor pe piept, primarul Gabriel Pleșa a plecat într-o binemeritată vacanță, în interes de serviciu, la frații bulgari.
De fapt, vacanță e mult spus, ba chiar o răutate, căci și de data asta, la fel ca în toate sutele de deplasări în interes de serviciu, Gabriel Pleșa se jertfește pentru binele orașului, caută investitori strategici care să facă fabrici imaginare, construiește punți culturale, iar unde punțile nu pot fi făcute, trece cu pluta. E neobosit în țelul său de a duce Alba Iulia pe noi și noi culmi, încât nici Iohannis nu pare capabil să țină pasul cu el în ce privește deplasările.
Ar fi putut, desigur, să plece la Paris, la Tokio, în Dubai, că doar are primăria bani, iar dacă n-are ia el cu împrumut, că doar nu ia în nume propriu. A ales însă Bulgaria, și nu pentru că acolo era un proiect-motiv-de-delegație. A ales Bulgaria din iubire pentru Alba Iulia, că vrea și el să se întoarcă odată acasă dintr-o delegație și să i se pară orașul nostru suportabil, poate chiar ok, prin comparație.
