Nu că aș fi vreun optimist convins că oricând se poate mai rău, pentru că sunt, și clar o să fie mai rău, dar parcă mi-e dor de zilele alea în care politicienii doar promiteau frumos. Pe cuvânt, am ajuns în punctul în care pot să admir un politician care doar promite chestii frumoase și nu face nimic, că măcar nu face nimic rău.
Mai țineți minte cum ne povesteau cei din partidele conducătoare despre taxe de solidaritate? Băi, dar zici că fiecare pulică frânărică ajuns în funcție era un fel de Robin Hood, gata să ia de la bogați și să dea la săraci. Și-au discutat ei, și-au propus și-au făcut calcule, că taxe de solidaritate pentru ăia super milionari, că marile firme să contribuie, că suprataxare la pensii speciale, că bogații trebuie să ducă în spate partea lor, că nu mai poate și criza asta să cadă tot în spinarea amărășteanului de rând. Ei, a trecut vremea promisiunilor și au început să ia măsuri, de plâng milionarii și miliardarii țărișoarei, tremură multinaționalele în chiloți și au ajuns pensionarii speciali să facă grevă-n baie, cu mâna stângă.
Impozit pe pensiile speciale? O pluă. În schimb crește impozitul pe cifra de afaceri la micro-întreprinderi.
Taxe speciale pentru firmele alea mari și multimilionari? O pluă! Firmele mici, în schimb, care au angajați part-time, au să plătească la contribuții sociale ca și când angajatul ar lucra normă întreagă, chiar dacă el prestează doar două sau patru ore pe zi.
Presiune mai mare pe corporații și multinaționale? Ei, haideți! Se schimbă doar sistemul de impozitare al firmelor alea mici, fără angajați, care nu vor mai putea opta să plătească impozit de 3% pe cifra de afaceri, ci vor da și ele 16% din profit.
Te uiți la ăștia din PNL și PSD și nu poți să nu te întrebi cum plm de mai au curaj să-și zică liberali sau social democrați? Liberalii, în teorie cel puțin, ar trebui să lupte pentru ca micile afaceri să poată funcționa, să existe competiție, nu să pună osul la transformarea pieței într-un veritabil oligopol. Social Democrații ar trebui să se asigure că există o colectare și distribuție echitabilă a resurselor, nu să tragă și pielea de pe cei mai amărâți.
Nu vreau să spun că acele idei, cu taxe de solidaritate pentru bogați, cu taxe pe lux, ori altele, la fel de populiste, ar fi fost soluția. Dar pot să spun sigur că nu asta e soluția, să iei pielea de pe cei mai amărâți, de pe cetățeni și companiile mici, doar pentru că în cazul lor există siguranța că au să plătească. Și au să o facă pentru că firmele mici nu-și permit să facă evaziune, nu au bani să-și ascundă profiturile prin șapte scheme contabile, nu pot să joace off-shore și să trișeze sistemul, așa cum o fac băieții deștepți și bogați ai economiei.
În schimb, parcă aș fi vrut să văd de la guvernarea asta social-democrat-liberală – ce naiba o mai însemnând și asta – niște „măsuri” pe bune. Să văd că Guvernul face cumva să aibă o colectare mai eficientă, că stăm cel mai prost din UE la asta. Să facă cumva ca ANAF-ul să fie mai eficient și necorupt, Direcțiile de Finanțe să nu mai fie clici de partid, să se asigure că cei mari, balenele economiei, plătesc nu mai mult ci atât cât trebuie, legal. Să încerce să reducă evaziunea fiscală, nu să pună pe umerii cetățeanului de rând și a micilor companii toată incapacitatea lor de a colecta ce ar trebui să colecteze de la cei mari.
