Furtul ca normalitate și virtute penelistă

Într-o țară normală, simpla acuzație de plagiat, publicată într-o anchetă jurnalistică, ar fi atras după sine suspendarea imediată a acuzatului din toate funcțiile publice.

Un verdict, cum e cel al Comisiei de Etică Universitară a Academiei de Studii Economice, în cazul plagiatului grosolan al edilului Gabriel Pleșa, ar fi atras după sine sfârșitul carierei publice a acestuia. Și ar fi fost urmat, cel mai probabil, de niște anchete menite să repare prejudiciul, să recupereze orice sume sau beneficii primite de acesta în baza furtului dovedit. Ceea ce sper să se întâmple!

Extras din Decizia Comisiei de Etică Universitară a ASE

Nu suntem o țară normală, asta e vizibil din spațiu. Nu credeam, însă, că suntem chiar așa de anormali. Pot să înțeleg, și să condamn în același timp, politica struțului, adoptată de Ion Dumitrel și toată conducerea PNL Alba. Îmi imaginezi că, deși poate e wishfull thinking, multora din PNL, pentru că sunt și mulți oameni decenți acolo, li se pune un nod în gât ori de câte ori aud „Pleșa – plagiat”. Îmi imaginez că sunt copleșiți de rușine când se văd obligați să tacă, să fie complici la această rușine. Cu toate că… nu! Nu e nimeni obligat să tacă, iar cei care o fac sunt complici pe propria răspundere.

Pentru șefii din PNL e vorba strict de alegeri, de acces la ciolan, nicidecum de principii și morală în viața publică. Au impus omerta pentru că trebuia, fiind puși în fața faptului împlinit, anume că au ținut în brațe și cocoloșit un hoț dovedit.

Ce-ai vrea să facă, să-l retragă din cursă, să-l dea afară din partid?! – mă întreba deunăzi un amic. Păi, da, asta aș vrea, pentru că asta ar fi normal! Omul ăsta a furat, iar furtul a fost dovedit. Așa ar trebui să se întâmple cu toți cei care au fost prinși și dovediți ca hoți.

Există însă și o latură chiar mai periculoasă și mai mizeră decât tăcerea complice, anume bagatelizarea furtului și acceptarea lui ca normalitate.

Și alții au plagiat, explică unii. Da, sunt mulți plagiatori, mulți hoți, însă rolul societății e să-i elimine din viața publică, să-i prindă și să-i pedepsească. Asta trebuie să se întâmple și în cazul ăsta, la fel ca în toate cazurile dovedite.

Ce treabă are plagiatul unui doctorat cu ce face el acum? – e o altă marotă pe care o rostogolesc unii. Păi, are, oameni buni! Are! Dacă ar fi fost acuzat și dovedit ca violator, tot în logica asta am fi judecat? N-are violul treabă cu asfaltările, deci poate să-și vadă liniștit de treabă? Omul ăsta, în baza furtului dovedit, și-a creat o falsă aură de intelectual. A ajuns să predea unor studenți, a ajuns profesor universitar asociat, deși avea zero experiență în educație. Doar în baza acelui doctorat plagiat!

Normalizarea și acceptarea furtului mi se pare la fel, dacă nu chiar mult mai gravă decât tăcerea complice a oamenilor din PNL. O tăcere complice pe care o înțeleg și condamn, căci s-au trezit cu hoțul în brațe și n-au când și cum să pună un alt nume pe taraba electorală. O tăcere care, sper eu, va înceta și-n PNL după 10 iunie, căci nu vreau să cred că trăim într-o lume în care hoția e ridicată, oficial asumată, la rang de virtute.

Și nu vreau să cred că oamenii din Alba Iulia mai pot alege în fruntea lor un hoț dovedit. Avea tata o vorbă, fiecare face cât îl duce capul. Și cred că ne duce capul mai mult de atât…

4.5 8 Voturi
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest

0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile