În 1782 Episcopul Ignatius de Batthyán făcea cea mai mare achiziție din viața sa. Este o achiziție pregătită cu strategie, cu mult interes, ca într-un roman de aventuri. Insistența pe lângă trimisul său la Viena, excelentul bibliotecar și codicolog Emericus Dániel, de a pune ochii pe colecția lui Bartolomeus Christoph Bartholomäus Anton Migazzi, Arhiepiscopul imperial al Vienei, întrebările legate de catalogul acestei colecții, grija ca tot planul de achiziție să rămână secret, sacrificiile făcute, intrarea în datorii („multa mihi ipsi subtrahendo coemerim”, spune undeva Episcopul) etc, toate acestea fac din corespondența pe subiect între cei doi un moment unic în istoria Bibliotecii Batthyaneum și pentru destinul ei în Transilvania și în Europa.
Achiziționarea celor 8000 de volume de cărți și incunabule, împreună cu colecția de manuscrise, l-a propulsat pe Batthyány direct în rândul celor mai importanți colecționari din imperiu, mult peste Brukenthal sau Teleki. Împachetate apoi în 51 de lăzi de lemn, puse pe corabie, pe Dunăre, volumele au ajuns în cele din urmă la Sibiu, iar în final la Alba Iulia. Deși se temea mult de aventura lor pe apă, în cele din urmă a cedat recomandărilor bibliotecarului său, care a mediat tot procesul.
Dacă ținem cont de faptul că secolul Luminilor este secolul în care are loc sistematizarea colecțiilor, fondarea institutelor academice, fondarea muzeelor și a societăților literare, episcopul Ignatius de Batthyán este un avangardist autentic, un iluminist în rând cu oricare dintre numele importante ale celor mai reprezentative figuri din Europa.
