Fără autorizație și fără vreo bază legală. Cum execută Primăria lucrări la un spațiu din Cetate, dedicat unor prieteni ai administrației

Un spațiu din Cetatea Alba Carolina este renovat fără vreo autorizație sau bază legală. Locul, zic sursele noastre, ar urma să ajungă să fie folosit de un domn pe nume Ladany, fost subprefect din partea UDMR și amic al primarului Pleșa. Domnul în cauză a devenit, recent, președinte/director al nou înființatei – cu dedicație am zice – secții de tir cu arcul istoric. Practic, Clubul Sportiv Municipal nu doar că finanțează un sport de măsuță, căruia i-a creat o secție specială, în condițiile în care alte sporturi n-au așa ceva, dar acum băieții se și pun stăpâni, fără vreo bază legală, pe o bucată din Cetate.

Spațiul respectiv se află în zona de nord a șanțurilor Cetății, vis a vis de Framms. Mai exact, cum ieși din Framm’s, în șanțuri, peste drum.

Am fost, săptămâna trecută, și am văzut locul cu pricina. Niște oameni munceau de zor, puneau pavele – de la firma Elis – și amenajau locul respectiv. Nu exista nici un panou cu autorizație de construcție, durată, proiectant, ceva. Nimic.

Nu știm să existe, și nimeni din câți am întrebat în primărie nu au fost în stare să ne răspundă, vreun protocol, vreun document în baza căruia spațiul respectiv să fie dat în folosința cuiva. Nu există nici o hotărâre de Consiliu Local, prin care să se fi aprobat amenajarea acelui spațiu și darea lui în folosință cuiva, fie și unei secții a unei instituții aflate în subordinea Primăriei și Consiliului Local. Nu există nici un proiect. Și, cu toate astea, s-a spart, s-a dărâmat un zid interior, s-au pus pavele, cum sunt pe bulevard, s-au făcut amenajări ample într-un sit istoric. Și se muncitorește, aparent, de mai bine de două săptămâni.

Din mai multe surse, am aflat că lucrările respective se fac în baza unei donații a unei firme. Mai exact, Elis Pavaje ar fi donat atât materialele cât și forța de muncă. Cu ce drept au intrat însă acolo? Cine le-a dat voie? Ce autorizație stă la baza acestor lucrări?

Cetatea Alba Carolina a fost restaurată cu zeci de milioane de euro, din bani europeni, după care a fost jumulită și șmenuită până la limită. Și, din păcate, continuă să fie și în zi de azi, în minunatele vremuri ale administrației Pleșa. Vechea administrație, după ce a renovat Cetatea, a împărțit-o și concesionat-o pe bucăți, la prețuri de nimic. Or, dacă în privința prețurilor ridicole se mai poate găsi o explicație, fie ea și pe după copac, problema pilăraiului din jurul acelor concesiuni n-a fost niciodată soluționată. Am scris, în urmă cu ani de zile, despre toate aceste afaceri cu domeniul public. Despre cum a luat Sabău, pe lângă zecile de milioane contracte pentru restaurare, Hotelul Medieval în concesiune cu 200 de euro pe lună. Ori spațiile de la Poarta a IV-a cu 50 de euro pe lună. Ori Traseul Celor Trei Fortificații, vreo 6 hectare în acte – aparent cam dublu, după ultimele descoperiri – cu 800 de euro pe lună. Sau cum fosta colaboratoare a fostului șef de la domenii publice a primit peste 6.000 de mp, din care vreo 450 clădiri, în concesiune cu 100 de euro pe lună, ca să facă acolo o asociație activități culturale. Acum e crișmă acolo. Fosta cramă, acum celebru bar, cu 200 de euro pe lună. Am scris despre toate, într-un amplu serial de anchete intitulat „Alba Iulia – oraș amanetat”. Le găsiți în site.

Lucrurile ar fi trebuit să se schimbe. Candidatul Pleșa promitea că lucrurile nu vor rămâne așa, că Cetatea trebuie să devină una viabilă economic, că acele spații trebuie să producă plus valoare pentru oraș, că nu e posibil ca Primăria, după ce le-a dat spațiile, să le și aducă clienții în poartă cu milioane de lei aruncați în concerte și câmpenești. Evident, n-a fost să fie. Nu doar că se respectă rețeta cu concertele, însă acum totul se face pe lângă lege. Dacă cei dinainte s-au acoperit cu acte, cu acele asocieri în participațiune, ăștia de azi fac absolut ce vor, fără vreo bază legală. Nu există documente, acte, decizii ale Consiliului Locale, nimic. Totul se întâmplă cum vrea X sau Y din Primărie, de parcă tot orașul este moșia unor șmecheri pe care hazardul i-a dus în funcții.

Nimeni nu știe aproape nimic și nimeni nu zice nimic

L-am contactat pe primarul Gabriel Pleșa și l-am rugat să ne transmită o poziție oficială cu privire la ce se întâmplă acolo, în baza căror documente se intervine și pe baza cărei autorizații. Politicos, ne-a răspuns că e pe drum, tocmai se întoarce din concediu și că de mâine va fi la serviciu. Și că se va interesa despre situație și ne va transmite poziția.

Evident, o vom publica în momentul în care ne-o va transmite. Este, totuși, curios cum de nu știe nimic, căci nu-i ca și când acolo se intervine de ieri, ori chestia nu a fost una planificată.

L-am contactat și pe Emil Popescu, viceprimarul în sarcina căruia se află domeniul public. Când i-am explicat despre ce vrem să discutăm, ai fi zis că i-am dat o problemă de fizică cuantică, că l-am rugat să explice limitările teoriei relativității, a lui Einstein. Într-un final, ne-a explicat, totuși, că din informații sale, acolo „au loc lucrări de igienizare, în baza unei donații făcute de o firmă”. Eh, măcar el mai știa câte ceva.

Șeful Poliției Locale Alba Iulia, Ciprian Hârceagă, în subordinea căruia se află serviciul de disciplină în construcții, n-a răspuns la telefon. Ne-a rugat să-i trimitem sms. Ceea ce am și făcut, solicitând o poziție cu privire la ce se întâmplă acolo. Ne-a trimis, politicos, la plimbare și ne-a sugerat să luăm legătura cu purtătorul de cuvânt al primăriei. Când am insistat, că am vrea totuși o poziție a lui, că e vorba de disciplina în construcții și de ceva ce se petrece pe domeniul public, pe care el trebuie să-l protejeze, ne-a mai dat un răspuns sec, în care ne informa că poliția locală nu are în organigramă funcția de comunicare publică.

Am cerut, în această dimineață, o poziție și din partea lui Alexandru Damian, arhitectul șef al orașului. Acesta ne-a răspuns că va merge acolo, în cursul zilei de astăzi, să vadă care e situația și ne va transmite poziția lui. Ceea ce înseamnă, implicit, că habar n-avea despre ce se întâmplă acolo. Mă rog, am mai scris eu despre acest argument final, cel cu „nu știu”. L-am întrebat, imediat după răspuns, dacă ar fi ok să mergem și noi acolo, când se va deplasa la fața locului, să vadă situația. N-a mai zis nimic. Chiar și așa, de ce să mergi să verifici, alături de presă, ceva ce tocmai presa ți-a sesizat? Nu se face… Evident, în momentul în care ne va transmite o poziție, o vom publica.

– later edit –

În jurul orei 17:00, arhitectul șef ne-a contactat pentru a ne spune că s-a deplasat acolo și că constatat că au loc lucrări de amenajarea spațiului, de amplasare de dale și reparații scări. Mai mult, în a doua conversație, arhitectul șef ne-a spus că știa, că fusese informat despre respectivele lucrări, încă de vineri, însă nu avusese timp să se deplaseze acolo până astăzi. Și că lucrările au fost făcute peste weekend. În plus, spune arhitectul șef, există un acord de la Direcția județeană de cultură, necesar eliberării unei autorizații. Acordul ar fi fost cerut de un domn, Urcan, de la Clubul Sportiv, pentru ca acolo să fie amenajată o sală de tir cu arcul. După ce a constatat lucrările, Arhitectul Șef al orașului, Alexandru Damian, a eliberat o autorizație de construcție în regim de urgență. Post factum, așa cum a admis și el.

Mai mult, Alexandru Damian admite că există aspecte legate de această situație care depășesc atribuțiile sale de arhitect șef. Nici o amendă ori măsură administrativă nu a fost aplicată/luată.

Am contactat, prin email, și compania Elis Pavaje, cea care – așa cum a admis și arhitectul șef, execută lucrările acolo, în baza unei donații făcute către Primărie. În momentul în care vom primi un răspuns, îl vom publica în acest articol.

Cine a decis că oamenii de la Elis să lucreze acolo? Cine le-a dat voie? În baza căror acte? Nimeni nu știe nimic. Cum s-a ajuns la această sponsorizare? Niciunul dintre oamenii din conducerea primăriei, pe care i-am contactat, n-au putut să ne spună. Cât este de în regulă o astfel de donație, venită de la o companie precum Elis Pavaje, care execută lucrări în oraș – în cadrul proiectelor de mobilitate urbană – al căror beneficiar este Primăria Alba Iulia, care primărie ar trebui să urmărească și verifice acele lucrări? Aici, cel mai probabil, vor răspunde autoritățile.

Desigur, nu ar fi nici măcar primul caz. Există, în timpul administrației Pleșa, cel puțin un alt caz – pe care l-am identificat – în care o companie a făcut donații primăriei în chiar perioada în care se afla în proces de licitație pentru anumite lucrări. Pe care, surpriză, le-a și câștigat. Dar despre astea o să vorbim altă dată.

Asistăm, așa cum povesteam într-un text zilele trecute, la unul dintre acele exemple în care dovezile sunt atât de clare și evidente, încât nici măcar mincinoșii cei mai mari nu pot să spună că nu e așa. Și, atunci, spun că nu știu. Că e mai simplu să fi prost, dacă asta înseamnă că ești doar prost, nu și hoț, șmenar, combinator, corupt.

Doamne, cum ar arăta un proces în care unii, acuzați de fapte de corupție, ar pleda în fața judecătorilor, s-ar jeli de-a dreptul spunând: Nu, nu, nu suntem corupți, onorată instanță, noi nici nu știam nimic, noi suntem doar proști, iertare onorată instanță, iertare, suntem doar niște simpli proști!