Extremiști și câștigi. Călin Mătieș, brutarul patriotard care a dospit în PSD se rumenește acum în AUR

A trecut parcă o eternitate când n-am mai scris un text cu pofta cu care îl scriu pe ăsta. Poftă și un sentiment de neliniște, pe care cu greu mi-l explic. Ce-i drept, parcă a și trecut o eternitate de când a existat un așa subiect: Mătieș a devenit membru AUR. Extremismul s-a întors acasă, s-a împlinit.

Call me Mother Catterpilar, dar am zis că omul e făcut pentru AUR de când l-am văzut prima dată cum coboară de la volanul unui Jaguar, îmbrăcat cu ie înflorată, cu brățară din piele la o mână, din acelea cum găsești la tarabele de la Prislop, și ceas de fiță-firmă la cealaltă. Între timp, din considerente politice, omul și-a vândut Jaguarul și se dă cu un Duster, că prinde mai bine la amărășteni.

E vineri dimineața. Mai sunt câteva ore până la marele eveniment, până când extremismul din Alba dă în pârg, odată cu semnătura lui Mătieș pe adeziunea cea nouă. Nu m-a chemat nimeni, dar tot mă duc. Aprind țigară de la țigară și încerc să-mi imaginez cum se va desfășura întreaga butaforie, încerc să anticipez masacrul la care vor fi fost supuse limba și istoria românilor, logica și rațiunea. Zâmbesc.

Îmi imaginez tuneluri energetice, mă gândesc la cum ar fi sunat imnul dacilor și mai că-mi vine să râd. Mi-i imaginez pe Mătieș, Trifu și ceilalți dacopați cum stau cu mâna la inimă, îmbrăcați în ițari Adibas și ii Neike, pe creștet cu cușme tradiționale dacice, made in China, cum cântă cu toții, pe linia melodică a imnului vechi: Trei cuvinte știu în dacă / Brânză, varză, viezure! Ce-i viteaz cu vechi renume / AUR, mânz și baligă!

Se face ora 13:00 și mă înființez la locul cu pricina. Sala e deja plină iar eu, în minte-mi, mă țin de șotii. Să tot fie vreo 60-70 de oameni acolo, marea majoritate trecuți de a treia tinerețe. Practic, vreo 30 dacă mai apucă alegerile. Glume răutăcioase, știu.

Or fi toți membri și fani de-au proaspătului aurar? Sau i-a adus pe toți de la azil, în excursie cu clasa? Da’, da’, glume răutăcioase. Nu-i însă glumă faptul că Mătieș are un azil de bătrâni. Mă rog, pe vremea când era fan PNL și Dumitrel, avea pensiune. După ce s-a convertit la pesedism, asta din cauză că nu i-a mai băgat PNL-ul covidați în pensiune, pe perioada pandemiei, ca să sufere încasând și el cum trebuie, că mai bine plângi într-un Jaguar decât pe bicicletă, s-a dus omul la PSD. Unde, desigur, s-a convertit nu doar doctrinar ci și economic, iar pensiunea a devenit azil de bătrâni. Deh, găsise omul la PSD tot know-how-ul pentru afacerea cu azilul. Acum, că-i la AUR, poate schimbă iar modelul de afacere și-l adaptează. Adică mai angajează câțiva psihologi și psihiatrii și, iaca, poate oferi servicii pentru toți liderii noului partid. Poate că asta a urmărit, de fapt, și totul e un joc de biznis, nicidecum politic ?!

Să revenim însă la eveniment.

Vă mulțumesc că ați crezut în proiectul nostru, fără blaturi, și de a rămâne într-o zonă fără demnitate (sic!)își începe Mătieș discursul, vizibil emoționat.

De aceea astăzi eu am luat hotărârea de a mă afilia cu AUR și le mulțumesc și colegilor AUR și domnului președinte George Simion că a acceptat venirea mea în AUR. Poate că unii dintre dumneavoastră (n.r. în sală erau doar susținătorii lui!) o să vorbească despre trădare. Nu cred că eu sunt cel care trăbă să vă răspund aicea. Cred că fostul meu coleg, Victor Negrescu, trăbă să vă spună de trădare.

 

În aceeași linie, cu morga unui om trist, care parcă abia azi a rămas fără Jaguar, Mătieș a deplâns jocuri de culise, că el fusese candidatul ales și validat pentru Primăria Alba Iulia și că alții au vrut să transforme organizația PSD Alba într-un „apendic al PNL sau USR”.

O să răspund și la întrebări dup-aia, da’ decizia o fost a organizației și eu să rămân împreună cu organizația.

 

Cam atât din partea eroului principal, în deschiderea evenimentului. Un discurs de nici două minute, în care a zis trei platitudini și două acuze, și alea date pe după copac. Trist, teribil de trist. Și-a prezentat apoi colegii din prezidiul improvizat, o parte plecați cu el din PSD și alții de la AUR, veniți să salute marele transfer.

Din toată organizația aia a PSD Alba Iulia, care a plecat cu el la AUR, îi erau alături președintele organizației municipale de pensionari și un vicepreședinte al organizației de tineret, dintre cei cu funcții.

I-a urmat la microfon Dan Tănasă, deputat AUR de Mureș, alți doi deputați din Cluj și Sibiu, Mircea Trifu, un no-name, coordonatorul de județ, și încă niște unii.

Primul la microfon, un deputat – cred ăla de la Sibiu – care a zis ceva. Nu țin minte ce, nimeni n-a ținut minte ce. Nici el nu cred că mai ține mine ce a zis. Omul era mai șters ca o coală de hârtie pe care-și scrie și rescrie Mătieș ideile, încercând să facă un acord corect între subiect și predicat. Beee, be-he he, beee-he he și la final aplauze! Ura, ura, aplauze!

A urmat deputatul de la Cluj, cum l-o fi chemând, că nici Mătieș nu știa cum îl cheamă, deși îi avea numele scris pe o foaie. Omul s-a născut la Blaj. Atât țin minte din ce a zis. Be-he-he, beee-he, aplauze, aplauze!

Următorul a vorbit Dan Tănase, deputat de Mureș, vicepreședinte și purtător de cuvânt al AUR la nivel național. Prin comparație cu toți ceilalți de acolo, omul ăsta părea un campion al vorbelor, un mic Goebbels de rit dacic. Articulat, cu o mimică și gesticulație care captează atenția, cu un discurs croit parcă pentru pulime și cei săraci cu duhul, într-un continuu crescendo, omul parcă recita din manual AUR pentru agățat membri și fraieri. Nimeni nu ne dădea nici o șansă, toți ne luau în derâdere, explica Tănase pe un ton calm, după care ridica vocea, aproape urlând, și le spunea amărâților din sală cum AUR e principalul partid, primul, nu de opoziție, primul-primul. Recunosc, mi-a plăcut punerea în scenă și pot să admit că am admirat coerența și corectitudinea gramaticală cu care și-a behăit omul toate inepțiile. Mi-a plăcut de el așa cum îmi place un personaj negativ dintr-un film prost.

Sigur, am râs la unele bălării, cum a fost „domnul senator este un om care a construit, domnul senator Mătieș nu este un politruc, dumnealui are un CV im-impresionant și are realizări concrete”, semn că habar n-are cine e Mătieș, cu ce se ocupă și nu i-a văzut vreodată CV-ul.

La altele am rămas perplex. Ce mă, ce zici acolo, ce-ai zis? Țin să vă reamintesc că alături de noi a mai venit, chiar de anul trecut a veni un primar de la PNL, primar cu cinci mandate, un om care a făcut ceva în comuna lui, a ajuns deputat și a plecat imediat de la PNL după ce le-a explicat celor de la PNL că are proiecte, că vrea să facă, iar cei de la PNL i-au zis <<du-te mă de aici, vezi-ți de treabă>>. Și s-a alăturat proiectului AUR”. Nici acum, reascultând ce a zis, tot nu înțeleg nimic. Pare genul ăla de problemă, cu trenul care pleacă dintr-o gară și merge cu 80km la oră într-o anumită direcție, iar întrebarea e cât costă un kil de cartofi în funcție de viteza trenului?

Sau la alta: În ziua de azi e foarte greu să mai găsești oameni de caracter (n.r. îl lăuda pe Mătieș că e de caracter, sanchi). Eu dacă vrei să te trimit să te învăț pot să te învăț orice. Te trimit la un curs, vrei să fii șofer de camion? Te trimit la un curs. Vrei să înveți să scrii la calculator? Te trimit la un curs. Dar nu pot să te trimit la un curs de caracter, de demnitate. Iar domnul senator a dovedit și în activitatea domniei sale, și înainte să fie parlamentar, ca și în timpul mandatului de senator, că are demnitate! După care l-a mai lăudat pe Mătieș că s-a dus cu flori la Președintele Ungariei, când a fost inaugurată statuia lui Bethlen Gabor la Alba Iulia, timp în care eu mă gândeam dacă aș vrea sau nu să mă fac șofer de camion? Că, uite, numai să vrei, că te trimite dacopatul ăsta la un curs și gata, țaca-paca, ești șofer de camion. Of, dacă aș fi avut un camion…

Imediat, cu o simplă piruetă, omul a sărit apoi de la Președintele Ungariei la familia tradițională, de partea căreia Mătieș s-ar fi poziționat mereu, „în timp ce colegi ai domniei sale susțin curentul LGBT”. Păi, stai așa, bossulică, cum adică colegi ai domniei sale, adică din AUR, că Mătieș e acum în AUR? Ah, stai, că m-am prins, omul făcea aluzie la cei din PSD. Sau la micii producători de produse tradiționale? Sau la posesorii de Jaguar? Sau la brutari, că n-a zis clar.

Domnul senator a produs ceva concret, ăsta e și motivul pentru care se află astăzi cu noi, în AUR – mai zice micul Goe (Goe de la Goebbels), după care își încheie speach-ul în aplauzele audienței. Ura, ura, ura! Trăiască partidul, trăiască producătorii!

A luat din nou cuvântul Mătieș, emoție, demnitate, mulțumiri, aplauze, aploaze, ura!, ura!, după care se trece la întrebări.

Înainte să plece la AUR, Mătieș se lăudase că ia cu el tot, oameni, organizații, funcții, lideri și tot. Întrebat unde-s lider, consilierii, organizațiile care-l urmează, proaspătul aurar a dat-o ca la Brăila: Sunt, sunt discuții deja, trei organizații din județ care, care m-au sunat, din Galda, din Ighiu, mai sunt încă care m-au sunat și mi-au spus că își doresc să vină. Nu s-au hotărât încă dacă vreți și după sondajul cela care l-a făcut televiziunea locală, fără să iau parte, fără să fi fost o decizie la momentul respectiv, pentru că decizia, și aicea sunt colegii care vă pot confirma, a fost joi seara de a trece efectiv la AUR. Până atuncea n-am avut nici o decizie și, încă o dată, a fost decizia organizației. Toate discuțiile au fost în cadrul organizației. M-ați întrebat de consilieri locali, consilieri locali organizația PSD Alba i-ați văzut și dumneavoastră, i-am pierdut un pic mai demult, în sensul că deja unul se pozează la PNL, celălalt s-a întâmplat să plece, ș-așa că nu nu era acuma. Ce vreau să vă spun, și asta va trebui să rețină telespectatorii, fiind o zi de vineri, o zi de lucru, o zi în care programul se termină la trei, la patru, n-au putut să vină toți.

Sfinte Sisoe, ce bine le zice omul, ca cum în gura lui ar fi o carte, ca cum un cuibar rotind pe ape i se prelinge printre buze! Câtă coerență, câtă claritate a gândului și câtă oratorie de când s-a făcut aurar. Mi-a venit să-i zic, băi, Mătieș, nu ai vrea tu să înveți să vorbești liber? Du-te, bre, la colegul Goe (de la Goebbels), să te trimită la un curs.

După o mică agitație, cu ridicat în picioare, aplauze, enumerat toți liderii fugiți alături de Mătieș, anume președintele de la pensionari și un vicepreședinte de la tineret, după explicat încă o dată de ce a plecat, că organizația a cerut, din cauză că se dorea impunerea de la centru a unui candidat pentru primărie, l-am întrebat pe distinsul senator dacă n-ar fi fost normal să aștepte acea presupusă trecere a lui Pleșa la PSD, dacă asta a stat la baza deciziei, cum a afirmat și, bineînțeles, dacă nu s-a gândit să renunțe și la mandatul de senator, unul obținut pe listele PSD, bașca la redistribuire, cu voturi ale unor susținător PSD din alte județe.

Organizația, echipa a fost foarte supărată când li s-a spus că nu ei hotărăsc candidatul ci îl hotărăște Bucureștiul împreună cu domnul Victor Negrescu și de aici a fost supărarea cea mai mare. Și-au dorit să își depună demisiile, le-am spus că să stea să căutăm o alternativă pentru că nu pot să plece din organizație și să nu destrămăm echipa. Iar ceea ce mi-ați spus dumneavoastră, nu m-am gândit să-mi depun demisia și vă spun de ce nu m-am gândit să îmi depun demisia, pentru că ceea ce am explicat mai înainte, oamenii au avut încredere în mine, au avut încredere în Călin Mătieș și am luat 3.000 de voturi mai mult decât deputații, decât echipa domnului Tuhuț, Dîrzu și așa mai departe, deci oamenii au avut încredere în mine. Ceea ce făceam acuma dacă rămâneam era să înșel pe fiecare albaiulian care de un an de zile îi bat la ușă și îi spun candidatul Matieș Călin, organizația municipală susține, vă rog votați și susțineți Călin Matieș. Asta făceam, eram un laș pentru a accepta un post primit de la București de viitor parlamentar. Este că e coerent? Omul bătea la uși și îi anunța pe albaiulieni că a anunțat că va candida, și normal că nu putea ca să-i înșele, mai ales după ce le cerea să-l voteze, că echipa susține, deși îndemnul specific e a vota cu cineva, în afara campaniei, e puțin ilegal. De salutat, însă, coerența și firul logic, merg la fix în AUR.

Intră în scenă Mircea Trifu, chiar el. Omul e întrebat dacă se simte amenințat de intrarea lui Mătieș în organizație.

Îmbrăcat în costum de ginerică, emoționat și roșu în obraji ca un dac veritabil, Trifu are o poveste de zis. Pe aia o știe, pe aia o zice, nu contează cine și ce l-a întrebat.

Am avut onoarea să fac opoziție pentru prima dată în Alba Iulia, într-un oraș în care cu atât mai mult dumneavoastră cei de aici știți că n-a fost așa ceva. Și-s foarte mândru că timp de patru ani am reușit în Consiliul Local să arăt un drum și să arăt cu adevărat ceea ce înseamnă cu adevărat un spirit de a fi demn și cu onoare. Împotriva intereselor mele personale. Sunt de aceeași vârstă cu Călin, am fost colegi, avem 51 de ani locuiți în acest oraș pe care-l iubim (n.r. nici Trifu nu i-a citit CV-ul lui Mătieș, că de l-ar fi citit ar fi știut că omul a stat ani buni în Sântimbru, nicidecum în Alba Iulia) și avem un punct comun, am ales să rămânem în România, să construim valori pentru România și pentru Alba Iulia. Și am fost foarte bucuros să văd, pentru prima dată când s-a întâmplat, un om politic la nivelul lui, ca și senator, a intrat în politica albaiuliană, a intrat în această mocirlă creată acum 30 de ani de niște șmecheri care vă joacă și dumneavoastră destinele, atât în plan profesional, după cum știți în orașul ăsta fără anumite personaje nu te mai poți angaja nici portar la spital. Nu te mai poți interna în spital de 30 de ani. Pentru că niște șmecheri, la care le știți toți numele, s-au cățărat acolo la putere și fac pe sforarii vieților noastre. Și sunt mândru că s-a alăturat Călin Mătieș acestui spirit, această echipă minunată numită AUR (cred că tocmai am făcut un AVC ascultând și transcriind toate elucubrațiile astea) pe care colegii mei prezenți aici, alături de George Simion, o creează la nivel național tocmai ca să ofere generațiilor mele și a celor ce urmează o Românie demnă și cu onoare. Evident că îl consider pe Călin Mătieș un partener, un om care așa cum spunem noi, noi nu suntem un partid politic, suntem partid politic doar prin faptul că nu putem altfel legal să funcționăm. Noi suntem o stare de spirit și Călin Mătieș v-a arătat chiar astăzi, iar numărul oamenilor din spate arată că Alba Iulia începe pentru prima dată să arate curaj, să arate onoare. (n.r. pe la punctul ăsta al discursului începuseră să i se roșească și mai tare fălcile și să-l apuce un tremur și o emoție din-aceea de hârciog în călduri) Atunci când, după 100 de ani, un primar pe numele lui Gabriel Pleșa, a îndrăznit să facă istorie și cultură pentru perioada când românii erau aici iobagi, și să facă parte dintr-un scenariu mizerabil, pus la cale de Guvernul Maghiar, împreună cu Președinta Ungariei s-au deplasat aici în oraș, la un proiect propus și inițiat de primarul în funcție, Gabriel Pleșa, votat în unanimitate fără rușine de consilieri și fără responsabilitate, în fața statuii lui Mihai Viteazul, sau, mă rog, în zonă, știți cu toții, în fața Universității 1 Decembrie, asta a fost singura realizare a primarului în funcție, să voteze acea statuie a unui principe maghiar din perioada când românii erau iobagi. În aceeași zi, Președinta Ungariei s-a deplasat pe granița veche din 1940 când s-a sfâșiat Ardealul de Nord și cel mai oribil gest simbolic, a montat acea bornă vopsită în culorile Ungariei. Dacă am fi făcut noi așa ceva, în Ungaria, în Ucraina, vă spun că așa zișii parteneri ai noștri ne-ar fi certat rău de tot. În acea zi, cu mare curaj, un singur om s-a ridicat, și-acum am înțeles că a avut în spate puterea dată de dumneavoastră (n.r. arătând spre sală) și ăstae Călin Mătieș. (lumea aplaudă în delir!)

Medicamente, medicamente! Vadim pe steroizi. Delir complet. Dumnezeule mare, parcă mă uitam la un film artistic, la ceva ireal. Și, ca să pună bomboana pe acest discurs colivă, căci euglena patriotardă tocmai îngropase orice urmă de rațiune și logică, monocotiledonatul homofob și xenofob a mai grăit așa: O să îmi dau, în ghilimele, viața pe teren, pentru toate idealurile politice pe care și le dorește, tocmai pentru că știu că nu are idealuri politice. (n.r. am râs!) El are niște idealuri care  ăă, îs caracteristice acestei generații a noastre, care în 1989, ne-am dus pe străzile din România, aici la Alba Iulia, ne-am sfâșiat maieul și am stat în fața puștilor ca să aveți dumneavoastră libertate și am câștigat-o.

 

Băi nene, cineva să fi chemat vidanja. Și o macara, să-i scoată descreieratului limbile dintre bucile lui Mătieș. Ce delir! Pesemne că e și asta o strategie, să-ți lingi în cur noul șef așa de abitir, să nu mai poată ăla sta pe scaunul de șef, de durere în cur.

După tot delirul ăsta, l-am întrebat pe micul Goe (de la Goebbels) dacă nu s-au gândit până acum să facă și niște uniforme pentru membri de partid? Și l-am mai întrebat ce ar trebui să facă statul – adică ei, că ei vor fi devenit statul – cu comunitatea LGBTQ, cu minoritățile sexuale, că tot perorase omul bălării homofobe. Nu mai transcriu răspunsurile, că le găsiți în ultima parte a înregistrării de la finalul textului.

Am început să scriu acest text cu o mare poftă. Dacă Mătieș, Trifu, toate celelalte euglene de acolo, dacă tot retardul ăsta logic și toată butaforia asta ar fi fost o scenetă, aș fi râs și, sunt convins, toți oamenii normali la cap ar fi râs de așa ceva. Din păcate, nu a fost o scenetă. E real și e trist.

Am râs pe seama acelor amărâți din sală, care aplaudau inepțiile ieșite din gurile patriotarzilor. Am greșit făcând asta și îmi cer scuze. Ei sunt, până la urmă, niște victime. Sărăcia, lipsa de educație, chestii pentru statul se face vinovat, îi aruncă în brațele unor golani, a unor extremiști, xenofobi, homofobi și patriotarzi reuniți sub umbrela AUR.

Cine știe puțină istorie, și nu mă refer la bălăriile aurarilor, cu daci liberi și tuneluri energetice, ci la ce se întâmpla în Europa acum ceva mai bine de un secol, la cum au apărut partidele extremiste, nu poate să nu vadă în AUR toate semnalmentele extremismului de tip nazist.

Sigur, nu mai sunt condițiile de acum un secol. Suntem protejați extern prin apartenența la NATO și, într-o oarecare măsură, protejați și intern prin apartenența la Uniunea Europeană. Dar asta nu înseamnă că nu putem să pătimim dacă nu ne trezim, dacă-i lăsăm pe toți sociopații și extremiștii din AUR să ajungă să ne conducă.

https://www.facebook.com/abnews.ro/videos/341805061862365

3.8 12 Voturi
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest

0 Comments
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile