Sunt suficiente câteva ore de ploaie bună pentru ca parte din străzile orașului să se transforme în mici canale navigabile. Îmi și imaginez cum niște băieți de la ISU trag de o barcă în care stau niște șefi de prin primărie, ieșiți la analiza situației în teren. Sau, mă rog, „la fața locului”, cum se zice. Cei mai mulți însă preferă să inunde internetul cu fel și fel de explicații, scoase parcă din bagajul cultural al unui sculer-matrițer, care a folosit Republica lui Platon pentru a face avioane de hârtie din paginile ei, iar acum ne învață cum stă treaba cu logica lucrurilor.
Se dau telefoane, se intervine, se face și drege, în timp ce o amețită de ploaie de câteva ore e prezentată precum un eveniment de proporții biblice. A plouat prea mult, „47 litri / mp timp de două ore”, aflăm din gura unui lacheu pe care istoria l-a ținut un sfert de secol în funcția de șefulică al Primăriei. „Cu greu corectezi consecințele, oricine ai fi și în orice loc s-ar întâmpla asta”, mai zice gura individului, de parcă totul se rezumă la intervenții post-factum, la atenuat consecințe și nicidecum la a preveni, la a te asigura că orașul are o infrastructură care face față unei amețite de ploi de câteva ore. Da, 47 l/mp, timp de două ore! Așa, și? Cunosc echipe de politicieni care au băut mai mult de atât în două ore. Și, dacă-i înghesui bine, încap și într-un metru pătrat.
Sistemul de canalizare, rigolele, toate astea, au fost curățate corect și regulat? Acolo unde există, desigur.
Mai e capabil actualul sistem de canalizare să susțină un oraș în plină dezvoltare, în care de la o zi la alta apar noi și noi construcții, case și blocuri care se racordează la acest sistem?
Există un plan pentru a acționa în astfel de situații, altul decât cizma, găleata și explicațiile de pe internet?
Trăim parcă o poveste din Kafka, în care nimic din ce se întâmplă în jurul nostru nu are legătură cu rațiunea. Cu cizme de cauciuc în picioare, facem pași repezi spre secolul XXI, folosind metode de secol XIX și explicații chiar mai vechi, în care punem totul pe seama hazardului sau a divinității, ignorând complet faptul că, dacă ne-am fi făcut treaba corect, am fi putut evita toate astea.
Dacă două ore de ploaie mai zdravănă transformă Alba Iulia, un municipiu reședință de județ, într-un burg aflat parțial sub ape, e clar că cei responsabili –Primărie, Consiliu Județean, APA CTTA și toți sinecuriștii ajunși la banul public în baza carnetului de partid – sunt în fapt niște iresponsabili. Și nici o scuză, oricât de bine intenționată, nu se justifică.
Iar nouă, celor care trăim sub această minunată nomenclatură, plămădită din aburii transformării PCR-ului în FSN, PD și PDL, mai nou vopsit în PNL, ne rămân două variante: fie îi schimbăm, fie rămânem încremeniți în proiect, privind – precum la drobul de sare din Prostia Omenească a lui Creangă – în timp ce ne rugăm la Divinitate să nu cumva să mai plouă vreodată, mai mult de 47 litri pe mp, timp de două ore.
