Dintr-un stat de-amar și vai, prostul merse în Dubai

Am mai scăpat de un 1 Decembrie în care, sincer, nu înțeleg ce naiba am sărbătorit? Nu e nicicând o butaforie mai mare în țărișoara asta decât în minunata zi de 1 Decembrie. Și, totuși, a existat o chestie, în tot teatrul ăsta ieftin al Zilei Naționale, care a venit ca o rază de recunoaștere a imposturii în care colcăie totul la noi: Iohannis a plecat în Dubai.

1 Decembrie a picat precum un deranj pentru întâiul dulap al țării. Ziua Națională, țara însăși, a părut să-i strice cheful mutălăului, să-l țină în loc, tocmai când el avea treabă să plece în Dubai. Sigur că, într-o lume normală, ce-a făcut șeful statului ar fi catalogat ca o nesimțire fără margini, o atitudine de jeg parazitar.

Pe de altă parte, în lumea noastră, a carpato-danubienilor, evidenta durere în cur a Președintelui vine ca un dos de palmă, menită să te trezească, să îți deschidă ochii spre realitatea în care trăim: totul e butaforie, teatru ieftin și durere în cur.

Iohannis e țara, iar în atitudinea lui sunt adunate toate metehnele reprezentanților statului, din Parlament și Palatul Victoria până în toate deconcentratele și primăria ultimei comune. După aproape zece ani în care nu a făcut absolut, dar absolut nimic, omul nici măcar nu se mai străduiește să mimeze interesul pentru locul de muncă, pentru funcția pe care o ocupă. Știe că mai e puțin până la final și îl doare fix în cur de tot și toate, profită și mulge funcția până la ultima picătură de distracție și relaxare pe care i-o poate oferi. Africa, Dubai, oriunde, excursii să fie, distracție și relaxare, că bugetul rezistă.

E enervant, desigur, însă pe undeva îmi vine să-l aplaud. Omul e pe față, îl doar în cur de toată țara și nu îi e teamă să arate asta, în mod public. E lăudabil!

Iohannis a devenit imaginea falimentului cu zâmbetul pe buze, a durerii în cur asumate. Iar imaginea asta o găsești în toți papagalii și impostorii care conduc statul ăsta, de sus până jos. Atât că ceilalți, cu excepția lui Iohannis, mai vor să mulgă statul niște mandate, astfel că încă joacă teatru.

Există, însă, un Iohannis în toți pulifricii și impostorii, în toți inculții și incapabilii care conduc sau visează să conducă statul ăsta, cu instituțiile și bugetele lui cu tot.

Iohannis, acum văzut în toată splendoarea lui mizeră, e în toți Pleșii, Romanii, Atanasii, Negreștii, Havii, Dumitreii, Popeștii, Todosii, Tomuții, Negruții, Hațeganii, Mătieșii, Trifii și în toate, absolut toate scursurile cu carnet de partid, în toate mizeriile umane puse pe căpătuială dar care, ce să vezi, mimează grija față de cetățean și țară.

5 5 Voturi
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest

0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile