Zilele lui Pleșa în USR sunt numărate, e clar pentru oricine. E clar și pentru Pleșa. Practic, zilele lui au fost numărate acolo din ziua în care a câștigat Primăria Alba Iulia, dar a rămas un nimeni în interiorul partidului, punchline la orice vot intern. Omul e membru, membru!, în Biroul Județean. Și acolo ajuns pentru că a insistat Beniamin Todosiu, că ar fi fost o prea mare rușine să nu-l facă măcar membru. Că, altfel, cei care conduc picajul USR Alba Iulia voiau să-l facă supleant. Adică membru în plus, ceea ce și e. Singurul care încă visează ca Pleșa să rămână în USR, să mai candideze o tură și, dream big baby!, să mai prindă un mandat, e Emil Popescu. Adică adevăratul sforar din Primărie, omul care îi face concurență lui Popescu „Mână Lungă”, administratorul public al județului, strategul de ziua a șaptea care atârnă la butoniera baronului PNL, Ion Dumitrel. Asta cu toate că și Popescu, vicele lui Pleșa, are tot mânuțe lungi, și buzunare pe măsură, în care ține tot aparatul de combinații al instituției. Practic, dacă te cheamă Popescu, ești sortit a fi mânuțele care stau între șefulică și combinații, un fel de proxi pentru situații de șmen și biznis bugetar.
Șeful Poliției Locale, fost avocat de duzină, da’ fiu de judecătoare la Curtea de Apel, a ajuns șef pe mânuța lui Popescu. Șeful de la Domeniul Public e fost coleg de clasă cu Popescu. Arhitectul Șef al orașului și promotor al urbanismului de cumetrie, micul Alex Damian, e și el în post tot pe mânuța lui Popescu. Șeful de la Situații de Urgență la fel. Plus alții și alții, înșurubați în funcții cheie. Și toți bine ajunși în primărie mandatul ăsta, după concursuri cu cântec. Însă o să revenim la Emil „Buzunare adânci”, cum i se spune în Primărie, sau cum o să i se spună în curând, atunci când va fi rămas în postura de candidat al USR. Că, spre deosebire de Pleșa, pe el nu-l vrea nici PNL, nici PSD. Sunt destui atârnache cu mânuțe lungi în ambele partide, n-au nevoie de încă unul.
Așadar, Pleșa e ca și plecat din USR. Însă unde? Asta e adevărata întrebare. E greu de spus, și nu pentru că omul e indecis, ci pentru că a promis oricui, orice, oricând. Nu există impostor mai mare în politica județului. Poate doar Florin Roman, care oricum e un fel de tătucă spiritual al mitomanului pui de nomenclaturist, dottore Pleșa.
Până să decidă Hava că vrea să emigreze la Bruxelles, unde e cald și bine iar viața de europarlamentar eu un perpetuu dolce far niente, Primăria Alba Iulia devenise un fel de dinastie de gașcă, o de Societate pe Acțiuni al PD-PDL-PNL-ului, în care Hava era CEO. Pleșa, până să-și găsească vocația de userist, pupase și el, ani la rândul, inelul șefului, care-l acceptase ca viceprimar. Odată cu visul de Bruxelles, s-a schimbat modificarea iar Pleșa, cu o simplă piruetă doctrinară, a pozat în salvarea de care avea orașul nevoie, în omul care schimbă sistemul. Fix așa cum Iliescu se transformase, peste noapte, din comunist în democrat, și Pleșa s-a metamorfozat, din molie liberală în fluture userist. Oh, ce frumusețe, ce bucurie. Căzuse dinastia!
Fusese, fără îndoială, nevoie de o schimbare. Eternitatea nu-și are loc în viața publică. Din nefericire, pentru orașul ăsta bătut de soartă, Pleșa a fost dovada că se poate și mai rău. Iar dacă, prin vreo minune, va mai prostii votanții o dată, va fi dovada că se poate și la fel și mai rău, simultan.
Nu cred să fi criticat cineva administrația Hava mai mult decât a fost criticată în paginile abnews. Nu-mi vine ușor să spun asta, să-i laud pe Mircea Hava sau Paul Voicu, însă au fost 100 de clase peste administrația Pleșa. Acum trăim o butaforie administrativă, cu un mitoman infatuat și pasionat de delegații pe post de edil. Privind în urmă, Hava a fost un uriaș, iar Pleșa, după trei ani, n-ar putea să câștige nici măcar concursul de „Cel mai înalt pitic”. Paul Voicu ar fi fost, n-am nici măcar un dubiu, un primar mult mai eficient și mai performant decât Pleșa. Și spun toate astea în condițiile în care îmi părea, și încă îmi pare, că Mircea Hava & Paul Voicu, și toată gașca lor, erau chintesența expresiei „A furat, dar a și făcut”. Ei bine, a reușit și Pleșa ceva, totuși. A reușit, în trei ani de mandat, să dea sens unei noi expresii, „A furat, dar a și promis”.
Și, cu toate astea, atât PNL, cât și PSD, ba chiar și câțiva de prin USR, îl vor pe Pleșa. Iar Pleșa, ca un promisioman de carieră, le-ar fi zis DA și celor din PNL, și celor din PSD. O strategie minunată, trebuie să admit. O strategie care dă rezultate, căci nimeni nu-l critică pe dottore Pleșa. Nimeni nu-l atacă cu nimic. Presa e plină de bani de la Primărie, curg contractele de promovare și publicitate cum n-au curs vreodată în vremea lui Hava. Contracandidații, cei anunțați, nu zic o iotă despre Pleșa, nu-l critică cu nimic. Pentru nu sunt în stare, dar mai ales pentru că nu-i lasă de la partid. Căci, atât timp cât Pleșa a promis și celor din PNL, și celor din PSD, că va trece pârleazul, nimeni nu-l critică. Cum să-l critici când el va veni la tine? Excelentă strategie, cheapeau! Pare că nu degeaba și-a angajat o întreagă armată de consilieri.
Și, totuși, de ce îl vor cu așa obstinație atât PSD cât și PNL?
PSD, desigur, îl vrea pentru că în momentul ăsta n-au candidat. L-au vrut de mai demult, e drept, că nu degeaba s-a pozat Pleșa la braț cu Ciolacu și a postat o bălărie de text în care numai că nu și-a admis pesedismul din suflet, dispoziția de a se sacrifica, sanchi, pntru oraș. Îl voiau, însă, și pentru că ăsta e jocul politic al unor sforari de București, unde e vorba de aritmetică, de numărat câți primari ai, nu pe cine ai ori ce știe să facă. Îl vor și pentru că, în felul ăsta, cred ei, vor da o lovitură PNL-ului. Adică, să îl luăm noi, ca să nu-l ia ei. În plus, pare că dottore l-a impresionat pe Ciolacu, iar premierului i se umezesc ochii ori de câte ori aude numele de Pleșa. Așa o fi, de la o vârstă, când după ce te-ai jucat cu arme adevărate, după ce ai fost la vânătoare cu Omar Hayssam, vrei musai și un pistol cu apă, un Pleșa pe post de breloc.
PNL îl vrea pentru că insistă Florin Roman. Iar Roman, deși doar un impostor și plagiator ordinar, este liderul de facto al PNL Alba, omul care-l trage cu cheia pe Dumitrel. Aici, calculul e simplu, căci racolarea lui Pleșa poate fi prezentată ca o venire acasă, o întoarcere a fiului risipitor, în cinstea căruia Dumitrel & Roman vor beli berbecul cel gras. În fapt, o întoarcere a lui Pleșa la PNL ar fi mai mult o victorie pentru Roman. Actualul candidat, Marius Hațegan, care pare că nici nu știe pe ce lume trăiește, ar fi game over. Roman ar fi cel mai bine poziționat să se aleagă în 2025 șef al PNL Alba. Acolo, la PNL, despre asta e vorba. Căci, altfel, să fim serioși, partidul ăsta, care e în tot și în toate în Alba, care-i practic un partid stat, ar putea oricând să șteargă pe jos cu unul ca Pleșa, să ia înapoi primăria.
Sigur, există și câteva calcule marginale, există un wild-card. Nu, nu Hațegan, care visează, ci Mircea Hava. Dacă nu vor reuși să-l împace cumva pe Hava, care încă n-a uitat cum Roman, trăgând de sforile lui Dumitrel, l-a mazilit de la șefia partidului, vor avea o mare problemă. Practic, fără susținerea pe față a lui Hava și a oamenilor lui, oricărui om din PNL îi va fi mult mai greu, dacă nu chiar imposibil să ia primăria.
Așadar, de ce-l vor, de fapt, partidele pe Pleșa? Pentru că e mai ușor să transferi un primar decât să construiești un candidat cu care să câștigi. Pentru că partidelor le pasă de niște numere, de câți primari pot contabiliza. Pentru că e un joc politic. Pentru că nu le pasă, DELOC, de oraș. Să iei și numai în calcul transferul lui Pleșa arată că tu, PNL sau PSD, ești iresponsabil și te doare fix în cur de Alba Iulia, că-ți pasă numai și numai de o contabilitate electorală și de ciolan.
Și știți ce e trist? Că PNL îl va sacrifica pe Hațegan, fără problemă, ca să-l ia pe Pleșa. Asta dacă vor reuși să-l împace pe Hava, care și el, odată ce-și va vedea sacii în căruță, va susține Pleșa din toată inima lui de albaiulian interesat de problemele orașului. Sunt dispus să pun pariu că, dacă PNL îi va da încă un mandat la Bruxelles, încă cinci ani de dolce far niente, se vor plimba Hava cu Pleșa de mână prin oraș, vor dansa și vor cânta placa continuității, alături de plagiatorul Roman, de Dumitrel și toți ceilalți bugetofagi de carieră cu care PNL ține prizonier județul.
Iar PSD, deși are câțiva oameni mult, muuult peste Pleșa ori peste ce terminați ar putea PNL-ul să pună în vitrina electorală, va prefera să-l ia pe Pleșa strict din rațiunile de care ziceam mai sus. Asta dacă DA-ul zis de Pleșa lor va cântări mai mult decât DA-ul zis celor din PNL.
Momentan, zic eu, PNL are 66% șanse să-l ia pe Pleșa, în timp ce PSD-ul are 33%, iar USR-ul, în ciuda viselor umede ale lui Popescu „Buzunare adânci”, are doar 1% șanse. E și 1% ceva, însă ar însemna ca USR să se dezică de absolut toate, toate principiile pe care le clamează, păstrându-l pe dottore Pleșa.
Și nu, textul ăsta nu-i deloc în favoarea vreunei „a treia soluții”. Partidul extremist AUR nu poate fi și nu poate oferi vreodată o soluție. Mătieș, sau pe cine vor pune patriotarzii candidat, nu poate fi altceva decât un exemplu negativ, o dovadă, încă de pe acum, că s-ar putea chiar și mai rău decât Pleșa. Știu, pare irațional, de neconceput, ceva mai rău decât Pleșa pentru orașul ăsta.
Sper, sincer, să greșesc. Sper ca Pleșa să nu se ducă nici la PNL, nici la PSD. Sper să se ducă acasă, pe muntele Athos, unde vrea el, numai să nu mai distrugă orașul ăsta. Sper ca PNL, care oficial are un candidat, să vină și cu ceva mai mult decât un candidat. Sper ca PSD, care încearcă să se schimbe cu adevărat – plecarea lui Mătieș a fost un duș moral de care aveau nevoie – să producă o variantă viabilă, cu un program realizabil pentru orașul ăsta, și nu doar cu truisme și bălării de genul să facem să fie bine, ca să nu fie rău.
Sper ca, de la anul, Alba Iulia să nu mai fie o victimă colaterală a jocurilor politice, iar mie să nu-mi vină iar cheful să plec din țară. Nu de alta, dar sigur s-ar lăuda niște euglene politice că am plecat de frica lor.
