Primăria Alba Iulia a expropriat teren pe bani de nimic. Sub pretextul proiectelor de interes public, au luat terenurile oamenilor sau firmelor și le-au dat în schimb sume derizorii, sume mult sub cele ale pieței. Că așa sunt autoritățile publice, mai ales când vine vorba de exproprieri: pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Așa au fost făcute analizele și evaluările, cu firmele alea de casă, care evaluează mereu corect, îhî, să fie bine.
Justiția îi dă acum peste cap calculele, oamenii câștigă în instanță de zeci de ori mai mult decât li s-a oferit inițial, iar facturile astea vin exact când bugetul local se chinuie să emită obligațiuni municipale, ca să-și refinanțeze alte datorii. Anul 2027 se anunță anul în care nota de plată pentru gestiunea „dăm cât mai puțin acum și vedem noi ce-o mai fi” ajunge și la Alba Iulia. După 6 ani de dezmăț, realitatea prinde din urmă administrația Pleșa iar ideea de faliment începe să prindă contur.
Of, dacă am fi avut un dottore în economie pe post de primar…
Cifrele care contează
Primăria a expropriat teren în cartierul Micești, în zona de Nord a orașului, pentru un proiect de amenajare a unui parc. Legea spune că despăgubirea trebuie stabilită la justa valoare a imobilului. În practică, cei care au apreciat cât merită dreptului de proprietate al albaiulienilor vizați de exproprieri au decis sume mult sub piață, iar proprietarii au dat primăria în judecată. Două sentințe, nedefinitive, arată cât de departe a fost calculul inițial de ce a decis instanța:
Cazul R.L. Mihai — 5.600 mp expropriați, înscriși în CF 110274 Alba Iulia. Tribunalul a stabilit despăgubirea la 1.344.000 lei. Primăria trebuie să achite diferența de 1.288.000 lei față de ce oferise inițial, practic instanța a urcat despăgubirea de peste 24 de ori față de suma stabilită de comisie. Plus 9.200 lei cheltuieli de judecată. Sentința e din 10 februarie 2026, cu drept de apel.
Cazul D. Vasile — 1.400 mp expropriați, CF 106092 Alba Iulia, parcela 1062/1. Instanța a stabilit despăgubirea la 447.804 lei, actualizată cu inflația de la data exproprierii (5 august 2024) până la plata efectivă. Plus 11.500 lei cheltuieli de judecată și 2.800 lei onorariu pentru expertă. Sentința e din 19 mai 2026, tot cu drept de apel.
Doar din aceste două procese, doar din 7.000 mp, primăria riscă să plătească suplimentar peste 1,76 milioane de lei (aproape 350.000 euro) față de ce a bugetat inițial. Și niciuna dintre sentințe nu e definitive, ambele pot fi atacate cu apel la Tribunalul Alba, dar tendința e clară: instanța corectează în favoarea proprietarilor.
Și e normal să facă așa, în condițiile în care legea vorbește de „valoare justă” în cazul exproprierilor. Oricât de lungă și stabilă ar fi relația comercială dintre expertul ANEVAR și Primărie, o evaluare la sub 2 euro / mp, într-o zonă în care prețul pieței trece lejer de 50 de euro, este absolut ridicolă. Iar mai ridicol decât evaluarea în sine nu poate fi decât faptul că edilul Pleșa a acceptat-o. Adică, să fii primar al orașului și să îți zică un expert că într-o zonă a orașului prețul e 2 euro / mp, când în realitate el e de zeci de ori mai mare, înseamnă că ești fie rău intenționat, fie prost făcut grămadă, fără habar de prețurile din orașul pe care, în teorie, îl administrezi.
Mai sunt expertize în lucru și procese deschise pentru alte parcele din aceeași zonă. Ce s-a văzut până acum e doar începutul facturii pentru zona Micești.
Nu e un caz izolat, e un model de gestiune
Aceeași logică s-a aplicat și la exproprierile pentru Centura de Sud-Vest și pentru o pretinsă bază pentru autobuze. În ultimul caz, terenul expropriat de la o firmă privată s-a dovedit a avea o încărcătură istorico-arheologică atât de mare încât s-a decis predarea lui către Consiliul Județean, pentru amenajarea unui muzeu în aer liber cu vestigii descoperite acolo. Primăria a expropriat, a constatat ulterior că nu poate construi autobaza, iar acum firma Fares SA cere în instanță despăgubiri de milioane, așteptând depunerea raportului de expertiză. Dacă firma ar fi vrut doar să vândă terenul, n-ar fi luat banii ăștia.
Tiparul se repetă: primăria expropriază la valori minime, proprietarii dau în judecată, instanța majorează substanțial despăgubirea, iar diferența, plus dobânzi, plus cheltuieli de judecată, plus onorarii de experți, ajunge tot în sarcina bugetului local. Cu procese „în cascadă”, 2027 se conturează ca anul cu cele mai multe pierderi în instanță din acest tip de litigii.
Cine mai încasează
Printre beneficiarii acestor despăgubiri se numără și un apropiat al primarului, membru PNL, aflat el însăși în proces pentru o expertiză de despăgubire.
Facturile se adună exact când banii sunt puțini
În paralel, Consiliul Local Alba Iulia a aprobat procentele de comision pentru brokerii implicați în pregătirea unei emisiuni de obligațiuni municipale, o operațiune estimată la câteva sute de mii de euro doar în costuri de intermediere. Scopul declarat: refinanțarea altor credite și lucrări aflate în derulare. La asta se poate adaugă un comision de rambursare anticipată pentru închiderea unui credit contractat de la BERD.
Nu se pot numi chiar proiecte inutile, dar nici care rezolvă problemele mari ale orașului. Mii de mașini trec zilnic printr-o barieră de cale ferată fără nicio soluție facilă, o problemă pe care nici administrația actuală, nici cea anterioară n-au rezolvat-o. Acum șase ani, la preluarea mandatului, administrația Pleșa a anunțat cu surle și trâmbițe kilometrii de drum neasfaltat moștenit. Șase ani mai târziu, marea realizare e sub 7 km de asfalt. Anul acesta, constructori au părăsit șantiere fiind neplătiți, iar deschiderea unei parcări supraetajate, proiect vechi de peste opt ani, a fost întârziată tot din lipsa banilor pentru plata constructorului.
Întrebarea firească e dacă un oraș cu procese pierdute în serie, șantiere abandonate pentru neplată și proiecte europene în risc de a fi ratate din lipsa cofinanțării reprezintă, în acest moment, un profil de risc pe care investitorii în obligațiuni municipale să-l considere atractiv?
Ce urmează
Gestiunea financiară a unui oraș e cea mai bună dovadă a felului în care o administrație planifică pe termen lung. La Alba Iulia, logica a fost constantă: se dă cât mai puțin acum, urmează să vedem ce-o mai fi. Exproprierile din Micești, din zona Centurii de Sud-Vest și din zona autobazei imaginare arată acum costul real al acestei abordări, unul ce nu dispare, ci se mută în timp, cu dobândă și cheltuieli de judecată incluse.
Cu zeci de procese similare anunțate și cu un buget local care se sprijină deja pe o emisiune de obligațiuni pentru a acoperi alte datorii, 2027 se anunță anul în care Alba Iulia va plăti, cu vârf și îndesat, cu întârziere și cu majorări, prețul deciziilor luate „pe genunchi” .
Dar mai e până în 2027. E vară și vreme de concedii. Sau de deplasări în interes de serviciu, delegații. E timp pentru probleme mai la toamnă.
Sentințele citate (Hotărâre 187/2026 și Hotărâre 1171/2026) nu sunt definitive și pot fi atacate cu apel la Tribunalul Alba, în termen de 30 de zile de la comunicare.
