Vineri, 11 aprilie 2025, Consiliul Județean Alba și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba, marchează printr-o serie de activități culturale împlinirea a 167 de ani de la naşterea lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, scriitor, avocat, membru al Academiei Române, deputat, ministru în mai multe mandate şi primar al Capitalei. Programul propus de cele două instituții organizatoare este următorul:
Ora 8:00-18:00 Barbu Ștefănescu Delavrancea în colecțiile Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba – expoziție de carte la sediul bibliotecii;
10:00 Recomandare carte pentru adulți (online): Barbu Ștefănescu Delavrancea – Teatru;
11:00 Recomandare carte pentru copii (online): Barbu Ștefănescu Delavrancea – Neghiniță;
12:00 Medalion literar – Barbu Ștefănescu Delavrancea (online)
13:00 Depuneri de jerbă și flori la bustul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea de pe Aleea Scriitorilor. Tot la bustul scriitorului vor avea loc alocuțiuni, prezentarea bio-bibliografiei autorului și lecturi din opera sa. Parteneri în organizare sunt Casa de Cultură a Studenților și asociații și fundații culturale din Alba Iulia.
Barbu Ştefănescu Delavrancea s-a născut la 11 aprilie 1858, la Bucureşti, fiind al nouălea copil din familie. În 1877 are loc debutul său literar, cu o poezie publicată în „România liberă”, sub semnătura Barbu. În 1878 debutează editorial cu volumul „Poiana Lungă – Amintiri”. De-a lungul timpului scrie la publicațiile: „România liberă” „Epoca”, „Lupta”, „Revista literară”, „Familia”, „Drepturile omului”, „Românul”, „Literatură şi ştiinţă”, „Vieaţa”, „Revista nouă”, iar în 1887, a scos revista „Lupta Literară”. De asemenea, a publicat texte în „Democraţia” şi „Voinţa Naţională”. A scris proză (”Sultănica”, 1893; ”Linişte”, 1887; ”Trubadurul”, 1887; ”Paraziţii”, 1893; ”Între vis şi viaţă”, 1893; ”Hagi Tudose”, 1913) şi dramaturgie (”Irinel”, 1912; ”Hagi Tudose”, 1913; ”A doua conştiinţă”, publicată parţial în 1914 şi integral în 1922, postum). Cea mai cunoscută și apreciată scriere a sa rămâne trilogia istorică: „Apus de soare” (1909), ”Viforul” (1910) şi ”Luceafărul” (1910), piese de teatru care abordează istoria Moldovei secolului al XVI-lea, prin prisma a trei personalităţi remarcabile: Ştefan cel Mare, Ştefăniţă şi, respectiv Petru Rareş. Delavrancea a scris și proză pentru copii, unele inspirate din folclor, cum ar: „Neghiniţă”, „Norocul dracului” şi „Stăpânea odată”. Prietenia sa cu I.L. Caragiale îl leagă numele de un proces răsunător din care a rezultat textul intitulat „Inocent”, ce conține pledoaria sa din 1902, rostită în apărarea lui I. L. Caragiale şi îndreptată împotriva publicistului Constantin Alexandrescu Ionescu (Caion), cel care îl acuzase pe Caragiale că ar fi plagiat în ”Năpasta”. Calitățile sale de deosebit orator sunt susținute și prin memorabilele discursuri politice intitulate „Cestiunea naţională – Rolul şi drepturile românilor transilvăneni” (1893); „Lumina tuturora” (1895); „Patrie şi Patriotism” (1915); „Pământ şi drepturi” (1917).
La 4 aprilie 1908, Barbu Ștefănescu Delavrancea a devenit membru corespondent al Academiei Române şi membru titular la 19 mai 1912, discursul său de recepţie fiind „Din estetica poeziei populare”. A fost vicepreşedinte al Academiei Române în intervalul 30 mai 1915 – 29 aprilie 1918.
Delavrancea a avut două fiice celebre, pianista şi scriitoarea Cella Delavrancea şi Henrieta Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. A murit la 29 aprilie 1918, la Iaşi, în refugiu, la vârsta de 60 de ani, cu câteva luni înainte de realizarea Marii Uniri de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.
