Vîndut pe bucăți. Închiriat pe nimic. Concesionat pe pile și relații. Dat în folosință unor băieți deștepți. Alba Iulia a fost vîndută, sistematic, bucată cu bucată. Primăria și Consiliul Local au emis act după act, iar întreg orașul a ajuns să se transforme în moșia unor simpatici, a unor prieteni cu prietenii de partid, a unor afaceriști de casă ai aleșilor. Și totul pe nimic. Totul pentru niște prețuri pe care pînă și un asistat social și le-ar permite.
Primarul, consillierii locali de la toate partidele, oamenii angajați în instituțiile publice a căror parafe se află pe aceste contracte, toți se fac vinovați de vînzarea/concesionarea/închirierea unui oraș pentru niște sume de bani cu care n-ai putea să plătești întreținerea unui singur bloc, pe timp de iarnă. Acte votate în viteză, emise fără verificări, cazuri flagrante de conflict de interese, zeci de acte adiționale și clauze care au schimbat obiectul inițial al actelor, toate fac parte din rețeta de succes a afacerilor cu administrația publică locală.
Probabil că mulți dintre voi vă închipuiți că cei care au ajuns să dețină spațiile comerciale din Cetatea proaspăt renovată sînt niște mega investitori. Probabil că lumea își închipuie că cei care fac afaceri și au pus gheara pe diverse spații comerciale, clădiri ori terenuri publice, administrate de primărie dar, în fapt, proprietatea comună a toturor cetățenilor orașului, au plătit sume barosane. Că pentru a face bani e nevoie de bani, vorba aia. Nțțț.
Nici pe departe. Tot orașul a fost amanetat pe nimic. Spații de sute de mp au ajuns să fie concesionate pentru niște prețuri ridicole, de sub 1 USD/mp/an (UN DOLAR AMERICAN, pe AN, pentru fiecare metru pătrat). Sute de metri pătrați de clădiri și mii de metri pătrați de spații au fost antamate cu prețuri de sub 100 de euro pe lună. Dacă stai să aduni toate sumele ce intră în visteria locală din toate aceste șmenuri, n-ai să acoperi nici cafelele băute în primărie.
OMW – Petrom, Danil Sabău, Dorin Mateiu, Ioan Străjan, frații Matieș, Claudiu Makkai, Bogdan Ion, Gheorghe Ciul, familia Țălnar, Cristina Cândea sau Ali Tuna sînt doar cîteva dintre numele care au ajuns să apară în actele de biznis și parteneriate cu Primăria Alba Iulia, ori numele din spatele firmelor sau ong-urilor implicate în tot acest proces.
Hotelul Medieval, aproape zece hectare din Cetate, Pub 13, Winner’s Club, spațiile RYMA, clubul Habitat, restaurantele de pe latura vestică, cimitirul din Alba Iulia, restaurantul Erol din Centru, Mall-ul din Alba Iulia, stațiile OMW din oraș precum și alte zeci și sute de spații comerciale, clădiri ori terenuri au ajuns să fie concesionate de acești băieți deștepți ai orașului, mari patroni și oameni de afaceri, care însă, adunat, cum ziceam, nu plătesc, pentru tot ce au primit, nici cît să acopere cafelele, sucurile și tăriile consumate în primărie.
Despre ei, despre toate contractele astea, despre modul în care se fac afacerile cu statul și despre cum și pe cît a ajuns să fie vîndut întreg orașul ăsta, o să vorbim începînd de săptămîna asta. Și o să vorbim, probabil, multă vreme de aici înainte. Că, sincer, o fi orașul ăsta mic, dar sînt atîtea zeci și sute de hectare de terenuri și spații date, pe nimic, atîtor și atîtor bizișmenari locali, încît mai că ne e teamă că ni se termină hîrtia virtuală înainte să apucăm să scriem tot.
{fcomment}
