Ați auzit de biblioteca Bathyaneum? N-ați auzit? Ei bine, e clădirea aia mare, veche, cam dărăpănată pe alocuri și reparată cam pe la ultimul descălecat de soldat austro-ungar în Alba Iulia. E taman clădirea aia care, în zilele însorite, umbrește puțin din domeniul sportiv Winner’s Club Țălnar, cunoscut pentru albaiulieni drept “La Țălnar”.
Cornel Țălnar, pentru cei care la orele de sport stăteau să facă exerciții de matematică, e un fost mare jucător de fotbal, în principal la Dinamo, echipă pe care a și antrenat-o de cîteva ori.
Ei bine, familia Țălnar deține la Alba Iulia, printre alte biznisuri, complexul numit Winner’s Club Țălnar, un fel de clubul cîștigătorilor, nume extrem de banal, dacă ne gîndim la faptul că nu prea există afacere cu statul din care să nu cîștigi. Ei bine, acest Winner’s Club este construit pe domeniul public, taman în Cetatea Medievală, în spatele Bibliotecii Bathyaneum, unde pe vremuri exista un teren de sport pe care se mai făcea, din cînd în cînd, patinoar. Terenul are o suprafață de aproape un hectar – 9.506 mp – și este acoperit de cîteva terenuri de tenis și fotbal – zgură și teren artificial – o piscină, un bar și niște tribune/zone de șezut.
Afacerea Winner’s Club nu este strict a familiei Țălnar, ci este o combinație între firma familiei și administrația locală, în sensul în care terenul e domeniu public iar darea lui în folosință s-a făcut prin minunatul procedeu al asocierii în participațiune. Adică, Primăria ar trebui să primească o parte din profiturile obținute în urma exploatării respectivului teren. Și, dacă ne gîndim că toată vara a fost înghesuială la piscina cu pricina, iar terenurile de tenis sau fotbal sînt mai mereu închiriate, am putea crede că Primăria Alba Iulia încasează un purcoi de bani din toată combinația asta. Cel puțin pe timp de vară. Dar nu încasează. Adică, s-a ajuns ca, în prezent, cei de la Winner’s Club să plătească o derizorie sumă de 50 de euro lunar, bani cu care nu poți închiria nici bucătăria unei garsoniere în oraș. Și de ceva vreme nici pe asta.
Sigur, trebuie menționat că oamenii au investit în acel complex, în sensul în care au amenajat tot, bar, terenuri, piscină, vestiare, etc. Dar, totuși, 50 de euro pe lună pentru 9.506 (nouămiicincisuteșase) mp e ceva, nu?
Povestea începe așa:
În anul 2004 se semnează contractul de asociere în participațiune nr. 18687, între SC Winner’s Club Țălnar, reprezentată de George Cornel Țălnar și Primăria Alba Iulia, reprezentată de Mircea Hava.
În primă fază, asocierea avea ca obiect o suprafață de teren de 4.500 mp.
Ulterior, în baza HCL nr. 308 din 2006, printr-un prim act adițional, din 23 octombrie 2006, obiectul contractului este modificat, în sensul în care suprafața de teren pusă la dispoziția Winner’s Club ajunge la 9.506 mp. Prin același contract, nr 20882 din 2006, se stabilește și faptul că Winner’s Club va achita primăriei 10% din profiturile obținute în urma exploatării bazei sportive, dar nu mai puțin de 400 de euro lunar. De asemenea, se stabilește că plata se va efectua la finele fiecărei luni, pentru luna în curs. Tot atunci se stabilește și faptul că, dacă nu se plătesc două rate consecutive, contractul e rezliliat, dar și faptul că după terminarea investiției – respectiv aceea pe noua bucată de teren primită – se va rediscuta contractul.
În data de 15 mai 2009 apare un nou act adițional, nr. 15907, prin care se modifică un singur aspect, în sensul în care valoarea redevenței este schimbată de la 10%, dar nu mai puțin de 400 euro lunar la 10% dar nu mai puțin de 100 de euro lunar.
Aproape doi ani mai tîrziu, în data de 3 mai 2011, apare un nou act adițional, nr. 33.470, prin care se decide că, din cauza unor investiții pe care Winner’s Club le realizează, e bine ca plata redevenței să fie de doar 50 de euro lunar. În plus, dispare și participarea la profit, respectiv acel 10% din profitul realizat. În actul adițional nu se specifică o dată anume la care această reducere încetează ci doar faptul că ea se va aplica pînă la finalizarea lucrărilor. Cu alte cuvinte, oamenii de acolo ar putea repara timp de 20 de ani o ușă sau un geam, iar pînă la finalizare ar plăti tot cîte 50 de euro.
Iar ca lucrurile să fie super clare, în 2012, Winner’s Club înștiințează Primăria Alba Iulia că, începînd cu data 24 februarie 2012 firma se află în insolvență, ca urmare a încheierii Tribunalului Alba nr. 65/F/CC/2012. Adică, prin asta se cerea stoparea oricărei majorări, penalizări sau întîrzieri de plată. Și mai exact, prin insolvența asta, Primăria nu mai avea practic voie să invoce acel caz de reziliere a contractului, ca urmare a două plăți consecutive neefectuate.
Și uite așa, de la 10% – minim 400 de euro lunar, s-a ajuns la 50 de euro lunar și nici ăia într-un final. Pentru că, nu-i așa, biznisul ăsta e un mare WIN pentru Winner’s Club Țălnar.
{gallery}investigatii/buget/galerii/talnar{/gallery}
{fcomment}
