Pe vremuri era crama armatei și locul în care se țineau chermezele băieților în uniforme. Între timp, România s-a mai modernizat, am intrat în NATO iar armata a devenit facultativă. Implicit, Armata s-a reorganizat și mare parte din Cetate – care era în administrația unității militare – a ajuns să fie păstorită de autoritățile locale.
Pe vremea cînd a fost deschis publicului, localul se numea Pub 13 și era un fel de cîrciumă în care elementele rustice se completau cu steaguri de țări și obiecte “made in china”, într-un halandala și un kitsch deosebit. Între timp, după recondiționarea cetății, localul a fost coafat și rearanjat, de data asta cu destul de mult bun gust. Normal, i-a fost schimbat și numele în Restaurant Medieval.
Ei bine, povestea acestui biznis pornește în anul 2006.
În data de 29 august 2006 este semnat contractul nr. 18719, între Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia, reprezentat de Mircea Hava, și SC Matias Group SRL, cu sediul în Sântimbru, reprezentată de Matieș Cosmin Ioan Nicolae.
Obiectul contractului era asocierea în participațiune, în vederea amenajării în cadrul traseului celor trei fortificații în cetatea tip Vauban, în zona Bastionului Capistrano a următoarelor obiective: PUNCT DE INFORMARE și CONTROL; ALIMENTAȚIE PUBLICĂ, SISTEMATIZARE TRASEE, SPAȚII EXPOZIȚIE, LOC DE JOACA PENTRU COPII, ORGANIZARE ACȚIUNI CULTURALE conform PUD aprobat pentru zona respectivă.
Primăria se obliga să aducă în această asociere imobilul și terenurile aferente, în timp ce SC Matias Group SRL se obliga să participe cu: finanțarea, coordonarea, realizarea și punerea în funcțiune a lucrărilor de investiții proiectate, scop în care va aduce sumele necesare de bani, va achiziționa întreg materialul necesar executării lor și va plătii serviciile necesare; va acoperi cheltuielile necesare realizării investițiilor iar după acestea va asigura dotarea, gestionarea și exploatarea lor.
Contractul a fost semnat pentru o durată de 49 de ani.
Taxa pentru folosirea terenurilor și imobilelor a fost stabilită la 200 de euro pe lună, începînd cu 1 ianuarie 2008. Adică, firma a primit o perioadă de grație, pentru a realiza – cel mai probabil – investițiile necesare, așa cum apăreau ele în contract.
Același contract a stabilit că, în cazul unei întîrzieri, se va aplica o penalitate de 0,1% pe zi și că, în caz de neplată a sumei datorate timp de două luni consecutive, contractul se declară nul, toate bunurile urmînd să intre în proprietatea Primăriei și Consiliului Local.
Tot în contractul de asociere se mai prevede și faptul că asociatul Consiliul Local poate folosi în mod gratuit terenurile amenajate de către SC Matias Group SRL, cu condiția să nu împiedice buna desfășurare a activității firmei.
Acum, să trecem și la cîteva altfel de date. Cu toate că este vorba de o societate comercială – SC Matias Group SRL – contractul de asociere în participațiune nu prevede o participare a autorităților locale la eventualul PROFIT realizat de societate. Adică, obligațiile firmei care a primit bunurile în folosință se rezumă la achitarea celor 200 de euro lunar. Asta în condițiile în care, în cazul mai tuturor asocierilor în participațiune semnate de Primăria Alba – cu excepția celor cu unele ONG-uri – este prevăzută o participare la profitul realizat. Asta neînsemnînd că, automat, în conturile primăriei intră mai mult decît acel minim prevăzut în contracte.
Matias Group, firmă înregistrată în 2005, a realizat în anul 2007 un profit net de 188.959 RON. Anul următor, în 2008, firma realiza o pierdere de 49.000 RON. În 2009 firma a mers, din nou, pe pierdere, cu 63.000 RON, la o cifră de afaceri de peste 1 milion lei.
În 2010 firma realiza o pierdere netă de peste 250.000 RON, în timp ce anul următor, în 2011, pierderea creștea la 284.000 RON. Anul trecut, pierderea înregistrată a fost de 147.000 RON iar datoriile totale ale societății se ridicau la peste 1 milion RON.
Or, în cazul acesta, exceptînd anul 2007, primăria oricum nu ar fi primit nimic, în afară de cei 200 de euro, în cazul în care ar fi existat și o specificație conform căreia primăria și consiliul local ar fi beneficiat și de o participare la profit.
În anul 2009, Matias Group trimite o înștiințare către Primărie, prin care anunță autoritățile că în cazul anumitor lucrări efectuate la Poarta I, s-a consumat o anumită cantitate de curent ce a fost înregistrată pe contorul societății. În urma sesizării se efectuează un control și se ajunge la concluzia că valoarea curentului consumat este de 3.608 RON. Se propune ca suma să fie scăzută din suma pe care societatea o datorează administrației publice. Deci, nici măcar ăia 200 de euro lunar nu au mai intrat în întregime în conturile orașului.
Faptul că firma este de vreo 5 ani pe pierdere, conform datelor de la Ministerul Finanțelor, se poate datora și unor investiții făcute în amenajarea spațiilor. Cum însă Primăria nu participă la eventualul profit, chestia asta nu afectează deloc bugetul. Pe de altă parte, cu toate că am trecut prin zonă de mai multe ori, anumite aspecte din OBIECTUL CONTRACTULUI par să lipsească cu desăvîrșire. Mai exact, în contractul de asociere, Matias Group se obliga să amenajeze un PUNCT DE INFORMARE și CONTROL, un LOC DE JOACĂ pentru copii sau niște SPAȚII DE EXPOZIȚII. Or, pînă și în cazul restaurantului e trecut, la intrare, negru pe alb, că nu poate fi “vizitat”. Adică, dacă intri, mănînci, bei și plătești. Altfel, no habla espagnol.
Mai apoi, există cîteva inadvertențe în actele aflate în posesia serviciului de specialitate din Primărie, în sensul în care în acestea este invocată o Hotărîre de CL, nr. 212, prin care s-a stabilit respectivul PUD, în timp ce pe site-ul instituției, hotărîrea are cu totul alt număr, respectiv 159 din 2006.
De asemenea, actele și contractul în sine nu prezicează suprafața exactă a imobilului și terenurilor ce fac obiectul contractului. De asemenea, în cazul penalităților este prevăzută doar o majorare de 0,1% pe zi, în cazul neplății celor 200 de euro, nu și ce se întîmplă dacă Matias Group nu și-ar respecta datoria asumată în contract. Adică, ei zic, în contract, că Matias Gropu își asumă investițiile, materialele și manoprea, dar contractul nu zice nimic despre ce se întîmplă dacă investiția nu e făcută ori dacă nu respectă anumiți parametri. Parametri care, și ei, lipsesc din respectivul contract.
Cu toate acestea, una peste alta, un spațiu precum crama în care se află în prezent Restaurantul Medieval, pentru 200 de euro pe lună – echivalentul unei chirii de apartament cu două camere – e totuși o afacere. Chiar dacă Matias Group SRL nu reușește, de cîțiva ani, să realizeze profit. În actele oficiale. Chestie care ridică, totuși, o întrebare, logică zic eu: dacă de cinci ani nu realizezi profit, de ce nu închizi afacerea?
Cosmin Matieș, omul din spatele Matias Group SRL, are un frate, care se ocupă de restaurantul din Sântimbru și care este, simultan cu calitatea de businessman, și președinte al unei asociații de crescători sau producători de ceva chestii. Iar pentru asociația asta – că e frig afară și le e greu și lor – Primăria Alba Iulia a găsit în urmă cu cîteva luni un spațiu comercial, pe care l-a închiriat la deosebitul preț de aproximativ 1 leu per mp. Dar despre asta, într-un alt text.
Mai multe despre Alba Iulia – Oraș Amanetat, puteți citi aici: cazul benzinăriilor OMV și cazul Winner’s Club.
{gallery}investigatii/buget/galerii/medieval{/gallery}
{fcomment}




















[…] Cosmin Matieș este cel care, pentru încă vreo 37 de ani, deține Restaurantul Medieval din Cetate, fosta Cramă a Armatei. În anul 2006, omul a concesionat locul pentru fabuloasa sumă de 200 de euro. Și, cu toată că nu și-a îndeplinit obligațiile din contractul de asociere în participațiune – că ar fi trebuit să facă și un loc de joacă undeva în șanțuri – e în continuare bine-merci acolo. Despre toată afacerea asta am scris noi în urmă cu vreo 5 ani, și puteți citi mai multe aici. […]