O să începem seria șmenurilor imobiliare cu un text mai ușurel. Așa, ardelenește, pînă ne intrăm în mînă. Există în Alba Iulia două benzinării OMV. Le știți, că dacă ați vrut să beți o cafea după miezul nopții, clar ați ajuns pe la una din ele. Prima, și cea mai veche, este situată lîngă Gară, la ieșirea spre Sebeș. Cealaltă este lîngă stadionul Cetate, oarecum la ieșirea spre Zlatna.
Povestea primei stații, cea de lîngă gară, la ieșirea spre Sebeș, începe prin 1997, cînd Mircea Hava se afla în primul an din primul mandat de primar. Pe vremea aceea, benzinăria se numea Shell și, pînă să ajungă în stadiul de OMV, a suferit mai multe moficări, dar și de proprietari în acte.
Cea de-a doua benzinărie se leagă de un contract din anul 2001, cînd deja Mircea Hava se afla în primul an din ce-l de-al doilea mandat.
Ei bine, ambele biznisuri sînt niște contracte de asociere în participațiune. Despre felul ăsta de contracte o să mai tot vorbim. Adică, vine primăria cu o bucată de teren, plus niște avize, eventual, iar societatea parteneră cu investiția. Din afacerea rezultată primăria urmează, de regulă, să primească o cotă parte din profit. Dar, pentru siguranța bugetului lolcal, pardon, local, se stabilește și o valoare minimă a redevenței, pe care societatea asociat al primăriei o datorează anual.
Acum, să luăm cazurile acestor două benzinării.
OMV Gară are o suprafață de 3.900 mp. Redevența pe care societatea care administrează benzinăria este obligată să o plătească primăriei este de 5 USD per tonă de carburant vîndut, dar nu mai puțin de 30.000 de dolari pe an. Bunicel, ați zice, nu?
OMV Cetate e ceva mai mic, doar 2.600 mp. Și, pentru că suprafața e ceva mai mică, redevența diferă și ea. Adică, ăștia plătesc doar 0,5 USD per tonă de carburant vîndut. Da? S-a înțeles? De zece ori mai puțin. Bașca, în caz că nu vînd nimic, suma minimă pe care trebuie să o plătească este de 3.500 de dolari anual. Adică nici 300 de dolari lunar, undeva la 250 de euroi, pentru un teren de 2.600 mp într-o super zonă a orașului. Bravo băi! Vedeți că se poate?
Sigur, probabil că la momentul acesta vă întrebați de ce naiba plătesc ăia din Cetate – care sînt și mult mai bine poziționați – o sumă de zece ori mai mică decît ceilalți, în condițiile în care suprafețele de teren sînt comparabile. Și eu m-am întrebat tot asta. Și, după ce am citit cu atenție prin contractele alea – din care o să dau cîteva detalii mai jos – am ajuns la următoarea concluzie: primul contract e semnat în anul 1997, an în care Mircea Hava era cam virgin în materie de manageruit orașul. Al doilea în schimb, semnat în 2001, se întîmpla în anul 5 de mandat Mircea Hava, cînd deja nu cred să mai fi existat secret șmanagericesc pentru edil. Sau, cine știe, poate că din cauză că prețul imobiliarelor a crescut în draci din 1997 pînă în 2001 să fie motivul? Nțț, că arunci ar fi trebuit să fie taman pe dos.
Chiar și așa, aceste două asocieri sînt, de departe, cele mai profitabile din tot setul de combinații în asociere dintre primărie și diverși făcători de lovele.
Date de background.
OMV Gară. Primul contract de asociere în participațiune, nr. MKR19, din 23 aprilie 1997, poartă semnătura Shell. Contractul a fost semnat în baza HCL nr. 42 din data de 26 februarie 1997. Ulterior, acesta este preluat de SC MP Petroleum Distributie SA, transformată din Petroleum Distrubuție SRL. În data de 1 octombrie 2010, Petroleum Distribuție este preluat, prin absorbție, de către OMV Petrom Marketing SRL.
Contractul semnat cu SHELL ROMANIA SRL, din 23 aprilie 1997, stabilește redevența la 5 USD per tona de carburant vîndut, dar nu mai puțin de 30.000 USD anual. Durata contractului este de 35 de ani. Plățile urmau să fie făcute, în coformitate cu contractul, în proporție de 50% pînă în luna martie a anului în curs și restul în luna ianuarie a anului următor. Regularizarea sumelor (cele care depășesc cei 30.000 USD) se vor face în luna februarie a anului următor. Plata penaităților, stabilită prin contract, era de 0,16% per zi din suma datorată. Condițiile de reziliere NU erau precizate. Prin contract, primăria se obliga să obțină TOATE AUTORIZAȚIILE necesare demarării proiectului. În cazul în care primăria solicita rezilierea contractului, aceasta se angaja la plata TUTUROR investițiilor făcute de cei de la SHELL, ba mai mult, SHELL avea deptul de retenție asupra terenului, pînă la acoperirea prejudiciului. Același contract specifică faptul că, în cazul în care investiția se dovedește a fi neprofitabilă, SHELL poate ceda contractul de asociere oricînd, cu codiția ca Primăria să beneficieze de dreptul primului refuz. În plus, contractul specifică posibilitatea ca terenul adus aport în asociere să poată fi achiziționat.
OMV Cetate. Contractul semnat cu OMW România mineraleoel SRL datează din 31 iulie 2001. Acesta prevede aportul a 2.600 mp teren și anexe. Durata contractului este de 30 de ani. Prețul plătot este de 0,5 USD per tonă carburant vîndut, cu specificația că va exista o sumă minimă, de 3.500 USD anual, pe care firma o va plăti primăriei pe post de redevență. Eventualele penalități se vor calcula la 0,1% per zi din suma datorată. Spre deosebire de celălalt contract, există o clauză de reziliere, respectiv neîndeplinirea obligației de plată mai mult de trei trimestre consecutive. Prin acest contract, primăria se OBLIGĂ să SPRIJINE societatea în obținerea tuturor autorizațiilor și avizelor necesare. De asemenea, prin contract, primăria se obligă să achite toate investițiile făcute, în cazul în care contractul e denunțat din motive independente de OMW.
“Orașul VA PROTEJA OMW ROMANIA de orice acțiuni în justiție sau prejudicii în cazul restituirii terenului”, se mai zice în contract. În plus, într-o astfel de situație, orașul/primăria se obligă să despăgubească OMV. Prin contract, OMV poate oricînd să denunțe contractul, dacă investiția nu mai este considerată profitabilă.
{fcomment}
