Dumitru Prunariu este primul român, și singurul până în acest moment, care a zburat în cosmos.

În mai 1977 au început să se facă selecționări pentru programul de zboruri cosmice Intercosmos, inițiat de către URSS și adresat țărilor aliate socialiste. Din motive politice evidente (apropierea României de statele occidentale), țara noastră a fost ultima țară din Blocul estic care va trimite un om în spațiu.

Din 17 candidați, ingineri militari, după multe ore de pregătire și testări, au fost selecționați doi candidați: ing. Dumitru-Dorin Prunariu și căpitanul ing. Mitică Dediu.

Timp de trei ani, în perioada martie 1978-mai 1981, Prunariu și Dediu au urmat o pregătire de specialitate în calitate de candidați cosmonauți in cadrul Centrului de Pregătire a Cosmonauților „Iuri Gagarin” din Zviozdnîi Gorodok – „Orășelul Stelar” (aflat în apropiere de Moscova).

La 12 mai 1981, Dumitru Prunariu a fost confirmat în mod oficial ca primul nominalizat în cadrul zborului spațial româno-sovietic, alături de cosmonautul sovietic colonel Leonid Popov – comandant de echipaj. Acesta era un cosmonaut experimentat și mai efectuase un zbor cu o durată de 186 de zile, la bordul stației cosmice „Saliut-6″. Cosmonautul român Dumitru Dediu și cosmonautul sovietic Iuri Romanenko au fost numiți ca membri ai echipajului de rezervă.

Echipajul era format din colonelul sovietic Leonid Popov, comandantul echipajului, cel care cu un an în urmă realizase recordul de durată în spațiul extraterestru de 185 de zile, și locotenentul major inginer Dumitru Prunariu, inginer de bord și cosmonaut cercetător.

Când a îmbrăcat costumul, Prunariu s-a rănit la un deget într-o clemă metalică. Conform procedurii ar fi trebuit să raporteze incidentul. Dar se temea, pentru că risca să fie oprit la sol. I-a comunicat lui pe Popov, comandantul misiunii. Popov i-a cerut să tacă pentru a nu fi înlocuiți în ultimul moment. Prunariu a tăcut și și-a ascuns degetul sângerând în mănușă.

Prunariu a mai încălcat încă o dată disciplina strictă a zborului în Cosmos: a luat cu el o sticlă de coniac Drobeta, așteptată cu mare interes de cosmonauții de la bordul stației spațiale, și niște ceapă, solicitată de unul dintre astronauții ruși.

Cu două ore înainte de start echipajul a ocupat poziția de lansare în capsula navei cosmice aflată în vârful rachetei purtătoare, efectuând până la lansarea propriu-zisă o serie de teste ale aparaturii și sistemelor navei.

La ora 20,16’,38” (ora Bucureștiului), de pe cosmodromul Baikonur, a fost lansată racheta purtătoare cu nava cosmică Soiuz-40 (în greutate totală de 300 tone), având la bord echipajul mixt româno-sovietic format Dumitru Prunariu și Leonid Ivanovici Popov. După 8 minute și 50 de secunde nava cosmică se desprindea de ultima treaptă a rachetei purtătoare, aflându-se deja la 220 km altitudine, aprox. 3.000 km de punctul de lansare și deplasându-se în jurul Pământului cu o viteză de 28.000 km/h pe o orbită înclinată față de ecuator cu 51,60. Prunariu a devenit astfel primul român din istorie care a zburat în spațiu si al 103-lea din lume. Conform planificării zborurilor Intercosmos zborul avea să dureze aproape 8 zile, între 14 și 22 mai 1981.

Complexul cosmic cu echipajele la bord trecea de la noapte la zi și invers de 16 ori în 24 de ore. Tot de atâtea ori în exteriorul aparatelor cosmice se produceau variații de temperatură de aproape 300 grade Celsius (+150 de grade în zonele radiate de Soare și -150 de grade în timpul trecerii prin umbra Pământului). Prunariu a înconjurat Pământul de 125 de ori, parcurgând 5.260.000 km, cu viteza de 28.000 km/oră.

„Pe la ora 19.30-20.00 treceam zilnic pe deasupra României. De acolo, de sus, România se vedea de mărimea unei pâini rumene de casă”, spunea Dumitru Prunariu.

Zborul cu nava „Soiuz-40” a durat 7 zile, 20 de ore și 42 de minute, activitatea spațială desfășurându–se la bordul stației orbitale „Saliut 6″.

0 0 Voturi
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest
0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile