Băi nene, ce ți-e și cu legile astea. Fiți atenți aici.

Primăria trimite vreo 40.000 de decizii de impunere. Că așa trebuie, că asta e legea. Pentru chestia asta se achiziționează servicii de expediere a acestor impuneri, cu 176.180 lei, de la Poșta Română. După cum se vede mai jos.

Cu o zi înainte să cumpere serviciile astea expediere de la Poștă, mai cumpără și alte „servicii de expediere”, tot a deciziilor de impunere – că așa zice în achiziție – de la Tipo Rex. Adică, știți și voi, Tipo Rex – firma de casă a prietenului domnul nenea Ciucă.

Cum, nu știți cine e domnul Ciucă de la Tiporex, prietenul lui Paul Voicu? Păi, uite o poză cu el, la biroul de primar al lui Paul Voicu. Mă rog, al lui Mircea Hava, că Paul Voicu e doar însărcinat cu atribuțiile lui Hava.

Ei, de fapt, achiziția asta de 5.525 lei se referă la „scrisoarea primarului”. O chestie care, aparent, e trimisă obligatoriu cetățenilor. Că așa zice la lege. Deci, dacă e cu musai, atunci de voie bună.

Eh, acum, scrisoarea asta a primarului e un fel de dare de seamă despre anul trecut – or, aici, la darea se seamă ar fi trebuit să semneze probabil împreună cu Hava – precum și o listă cu planurile pentru anul în curs. Iată însă ce a scos în față domul Paul Voicu, ce frumos a scris el cu mâna omului de la PR. Băi, am plâns de emoție în timp ce citeam.

Alba Iulia se dezvoltă în fiecare an și asta pentru că fiecare dintre noi, parte din comUNITATE (n.r. moooamă, ce tare, ce șmecherie semantică, wow) avem visuri și obiective ce se transformă zi de zi în realitate. După ce am marcat împreună „primul an din noul secol” al României, e momentul să mergem și mai departe.

În 2019, un an dificil pentru Primăria Alba Iulia, am reușit să stingem datorii rămase la lucrări din anul Centenar și să derulăm:

Ah, gata mă, că m-am înecat cu propriile lacrimi. Deci, comUNITATE zici domn vice? Ah, ce tare. Și, cum adică, dom’le, fiecare avem visuri și obiective ce se transformă zi de zi în realitate? Eu știu pe unul care de două luni vrea să-și ia niște Adidași Nike și în niciuna din zilele celor două luni trecute n-a reușit să-și vadă visul/obiectivul îndeplinit.

Apoi, de ce a fost dom’le un an dificil 2019, dacă ați terminat – Primăria zic, nu matale pe persoană fizică – cu un excedent de 13 milioane? A fost greu să cheltuiți tot? Și cheltuielile din anul Centenar cine le-a făcut, nu tot voi cumva? Că n-a venit bunica să toarne 3,5 milioane de euro – bani publici – în curul celor de la Elis Pavaje, ca să refacă Parcul Cetății. Ah, care parc nici acum nu e fucking gata, că o tot frecați cu grația unei lebede gușate la pasajul ăla, care costă mai mult decât a fi costat dacă l-ați fi făcut de la zero. Și să nu mai zic de boscheții ăia, aduși de la Italea, cu 300.000 de euro, de la o firmă prietenă, de către firma prietenă căreia i-ați dat contractul.

Ah, și monumentul facebook, în care ați băgat 10 milioane de lei – bine, ăștia au venit de la Guvern, că făcuse Piticul Promo greva foamei de la amiază și până la prânz – bani dați firmei Tobimar? Tot greu a fost și cu ăștia, de care vă leagă o relație personală, de familie chiar? Serios, greu?

Și apoi, în continuare, o pagină și trei sferturi din „scrisoarea primarului” e plină cu promisiuni pentru 2020. Nu mai stau să fac analiză că dau naibii în boala lui calache. Avem vreme să vorbim despre ele tot anul, pe măsură ce se fac. Precum și despre cele care s-au făcut până acum.

Hai, spor la muncă! Să fie bine, ca să nu fie rău, că binele înfrânge!

Lasa un raspuns

avatar
  Aboneaza-te  
Notificare