Aceași casierie, două Românii diferite

Mă iau eu ieri frumos și mă duc să-mi plătesc factura la electrica. Ajung la casierie, unde erau - ca de obicei - două ghișee deschise. La fiecare ghișeu era cîte o persoană.  Are să meargă repede, îmi zic eu. O pluă!

Să începem cu ghișeul din stînga. Casieriță era o doamnă cu voce pițigăiată și atitudine de cucuoană ocoșă. E mai mereu genul de funcționar arțăgos, cu tuper și-i privește pe clienți cu un fel de aer de superioritate, născut din nu se știe ce. Clientul ei, un domn bine (bine, adică bine mîncat, gras, cu burtă mare), genul ăla cu ochelari de fițe, barbă cioc și chelie dată cu gel, la blugi și chimeșă, cu șpițari în picioare și vreo trei telefoane în mîini. Omul avea o problemă. Încerca să plătească factura de curent de pe la ceva cabană, dar nu avea factura și nici nu știa unde e adresa exactă. Știa așa, oarecum geografic, pe unde vine, pe lîngă ce localitate. Normal, domana casieriță nu i-a zis un “bîști băi, revino cu factura” ci l-a ajutat cum numai o casieriță atentă îl poate ajuta pe trimisul unui procuror. Căci, ce să vezi, cabana era a unui domn procuror. Și dăi și caută în baza de date, sună la centrală, caută în stînga și-n dreapta. Stați că mai încercăm, îi zicea casierița pițigăiată, în timp ce ghiorlăul cu burtoi și tot bine transpirat la subsuoară, încît i se prelingea sudoarea pe chimeșa scumpă precum smecleul, butona la telefoane. Mai suna la secretară, mai aștepta un mesaj, mai plm. Casierița, și ea, suna la X-ulescu de la departamentul Y. Se căuta cabana și numele și factura. După vreo zece minute, domnul ghiorlău s-a dat bătut. I-a lăsat, like a boss, numărul de telefon doamnei casieriție, să-l sune cînd rezolvă. Că el are treabă. Și-a plecat, pășind greu cu picioarele butucănoase încălțare în acei șpițari de cocalar de lux.

Răstimp, la celălalt chișeu, casier era un domn mai mărunțel. Super calm. Mereu plătesc la el. Politicos, calm, liniștit, cum ar trebui să fie orice casier sau funcționar public. O doamnă de la țară încerca să afle care-i treaba cu factura ce-i venise acasă unei rude. E consum zero, îi zice casierul, dar trebuie plătită taxa radio. Doamna, ce nu părea deloc școlită, femeie simplă e la țară, venită să-și rezolve oareșce treburi pe la oraș, nu înțelegea cum de, din moment ce nu s-a consumat curent, trebuie totuși să plătească. Da, știam că nu e consum, că doar contorul e în mijlocul cîmpului, mai zice ea. Pesemne pe la ceva baracă în cîmp, unde se duc să practice agricultură tradițională, pe stil ev mediu. Și, totuși, dacă nu s-a consumat curent, ce-i de plătit? Păi, taxa radio. Din toamna trecută nu s-a mai plătit, îi zice omul. Oarecum normal, îmi venea să mă bag la ghișeul și să-i urlu casierului: plm băi, dacă n-au consumat curent, ce cîcat să plătească? Păi, taxa radio, 40 de lei. Pam-pam! Și, tot după vreo zece minute, imediat după ce ghiorlăul cu șpițari a plecat, doamna cu pricina se dă bătură, zice că plătește dar cere chitanță, să-i arate rudei pentru care venise să plătească. Desigur, n-a fost vina casierului, care a fost politicos, dar - și să fim cinstiți - oricît de politicos ai fi, e greu să explici cuiva că deși nu a consumat nimic, trebuie să plătească. Căci e cît se poate de clar că dacă a fost consum ZERO la curent acolo, nu a ascultat nimeni radio. Dar, e România, în plm!

A plecat cocalarul, a plecat și doamna de la țară, după care m-am dus și el la ghișeu și mi-am plătit factura. Una de la un apartament în care nu mai stă nimeni de mai bine de jumătate de an. Și unde nu am nici cablu tv și nici aparat radio. Dar plătesc și eu, ca tot fraierul de România, taxe radio și tv.

Apropo, ăștia de-ați băgat cu japca taxa de radio și tv în factura la curent, n-ați vrea voi să muriți? Pardon, să sugeți plua și apoi să muriți!

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Adaugă comentariu

Va rugam nu injurati! Poate veti gasi argumente, totusi!


Codul de securitate
Actualizează

JoomShaper