Să nu treacă o zi fără să privești spre Ucraina

Au trecut deja 82 de zile de când armata criminalului Putin a invadat Ucraina.

Dar la noi e acum cald și soare.

În Odessa, Harkov și alte orașe din Ucraina cad bombe și mor copii.

Dar la noi sunt deschise terasele și berea e rece.

În Mariupol, un oraș transformat în ruină, încă pică bombe, încă se ascund oameni în uzina Azovstal, încă se moare, zi de zi, oră de oră!

Dar la noi a început sezonul concertelor și festivalurilor.

Ucraina, la doar câteva sute de kilometri de noi, e încă în plin război. Milioane de oameni au devenit refugiați, orașe întregi au fost și sunt bombardate sistematic de un dictator dement, a cărui armată nu are nici o reținere în a ucide cu sânge rece. Crime, violuri, școli și spitale bombardate, femei, copii și bătrâni uciși sistematic de armata criminalului Putin sunt realitatea ce se desfășoară la câteva sute de kilometri de noi.

Dar la noi e cald și bine, și-au apărut cireșele.

Și pare că, pe undeva, ne-am săturat de tot acest război. Avem și noi problemele noastre, până la urmă. E vară, vrem vacanță, vrem să ieșim din case, să trăim. Ne-a ajuns cu pandemia și războiul!

E natural ca interesul nostru pentru ce se întâmplă acolo să scadă. Suntem croiți pentru uitare, suntem dotați din facere cu o incredibilă capacitate de a uita și ignora. E un mecanism bun și, în cele mai multe cazuri, util. N-am putea exista retrăind zi de zi o tragedie, fiind în fiecare clipă conștienți de ea. Am lua-o razna dacă am retrăi mereu sentimentele acelei zile în care ne-a murit cineva drag. Ne-ar exploda țeasta dacă, zi de zi, am retrăi ziua în care am pierdut un părinte, un frate, un copil, un prieten drag.

Și, totuși…. de 82 de zile Ucraina trăiește un război. Zi de zi, în Ucraina cad bombe și mor oameni. Ei, ucrainenii, nu-și permit luxul uitării.

Iar noi, dacă vrem să fim mai mult decât niște făpturi dotate cu abilități instinctuale, n-avem voie să uităm și să ignorăm. N-avem voie să lăsăm să treacă o zi fără să privim spre Ucraina.

Să fim zi de zi conștienți de ceea ce face criminalul Putin, de coșmarul pe care îl trăiesc niște oameni la câteva sute de kilometri de noi, e minimul efort și ajutor pe care-l putem da, minima dovadă că suntem oameni.

4.7 3 Voturi
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest
0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile