Ia ghiciti cine-i mai tare, la inaugurat parcare. Hava! Hava! Hava!

Vă reamintim: ora 11,00 - receptie finala lucrari Alba Iulia - zona centrala. Intalnire: in fata magazinului Unirea. Va asteptam. Cabinet primar - e sms-ul care m-a scos din amorțeala soră cu ațipitul, în care mă băgase discursul lui Clement Negruț. Eram la conferința de presă a PMP și ceasul bătuse ora 10:38 fix. Normal, reamintitul ăsta venea fără ca cineva să mă fi anunțat ori să-mi fi amintit în prealabil. Tot e bine, îmi zic eu, măcar m-au anunțat înainte de eveniment și nu după, cum se mai procedează în momentele cheie, în care se doresc excluisv laude.

Mă iau încet, pîș-pîș, și ajung la Magazinul Unirea, un fel de ultim vestigiu al Epocii de Aur din Alba Iulia. Cîndva o să mă interesez și cum a pus actualul proprietar mîna pe imensitatea aia de clădire și de ce naiba o păstrează așa, la nivelul de aspect vintage-căcat de anii ’70-’80.
Picură cu stropi mărunți. E o vreme de august de tot rahatul dar eu mă bucur în sine ca un copil. Măcar vor sta în ploaie și tot alaiul de sinecuriști, noua nomenclatură ediție 2.0, primarul și ceata de lingăi, plus bugetofagii care au “înverzit” Centrul și ușurat bugetul cu un milion de euroi.

Gata? E toată presa aici? Începem. Normal că e. Sînt chair și cîte doi de la o publicație, bre domn’ Primar, doar e pe bani, nu?
Apare Hava, apar vreo doi trei despre care bănuiesc că-s reprezentanți ai Elis Pavaje, apare argitectul Ioan Străjan, apare și vicele Voicu, încă niște unii de prin Primărie și treaba stă să înceapă.

Are cuvîntul domnul Primar Mircea Hava. Nu țin minte ce a zis. De fapt, nici atunci, în timp ce-l ascultam, nu înțelegeam mare lucru, de-aia am și filmat. (e un video mai la final). Atitudinea, siguranța pe sine cu care vorbea, mă face să cred că a fost încă un șlagăr din categoria “să facem să fie bine”, “nu sîntem perfecți dar sîntem pe aproape” ori alte deja stereotipuri de gargară de primar hîrșit și șmecher cu patalama. Bașca, din vocea lui cu inflexiuni de muzicuță m-am prins că omul e relativ liniștit și-i dă înainte cu “e frumos”, “e legal”, “prețul nu-i mic, căci frumusețea costă”, “nicăieri în lume nu vedeți așa ceva” și alte din-astea. Ce-i drept, Centrul - așa cum e el renovat - arată bine. Nu zic de giratoiul ăla infect, pentru care - dacă bine țin minte - a avut Hava o explicație - ci de Centru așa, ca aspect general. Și nici de Magazinul Unirea. Ăla, cum am zis mai sus, e o mizerie și o relicvă a curentului vintage-căcat din anii ’70-’80.

Se termină discursul și urmează să mergem spre locurile de parcare proaspăt amenajate, cele cu barietă and shit. Mă opresc din filmat că deja mi se încinsese telefonul. Hava mă întreabă dacă am mai văzut undeva în țară (sau lume?!) un așa gazon. Dau din cap a nu și nu răspund nimic. Îmi venea să-i zic că la cîte milioane de dolari a băgat în curul firmelor prietene, putea face un gazon din dolari prin tot orașul. Nu zic însă nimic, că-s băiat finuț și nu vreau să-i stric filmul de bucurie. Apoi mai zice ceva despre cîteva locuri în care gazonul nu e cum ar trebui să fie. Chestia asta îl supără, căci el vrea să fie totul zeiss. Gata bre, nu mă mai abțin, și-i zic pe șleau: de ce nu l-ați adus, dom’le, pe specialistul ăla din Primărie, că aveți unul de e doctor în soluri agricole? Unu-doi vă făcea iarba să crească.

Pfuai, zici că l-am înjurat de mamă, l-am tras de coarda sensibilă și i-am tras un șpiț în boaște. Imediat îi dispare zîmbetul de pe meclă și-și ia o morgă fioroasă. Auzi! Tu de ăla să nu mai faci mișto! - zice Hava nervos. Poftim?! sar eu repede. Să nu mai faci mișto! Cînd o să fi făcut tu cîte a făcut ăla! - îi dă Primarele înainte. Stați așa, zic eu, că nu lucrăm în același domeniu, ca să ne comparăm realizărie. Mai apoi, zic, fac mișto de cine vrea eu. Și-n plus, e omul pedolog sau nu? E. Păi, na, pedologia e știința aia ce se ocupă cu studiul solurilor agricole. Deci, avem un specialist în soluri agricole pe post de city-manager.

Mai continuăm discuția puțin, Hava zice că-i băiat de treabă, eu zic că nu mă interesează, el zice că a făcut multe, eu zic că nu e cazul să ridicăm statui oamenilor care își fac treaba așa cum e în fișa postului și că, pînă la urmă, pedologul chiar n-a inventat nimic la Alba Iulia, nici apa caldă și nici mersul pe jos, el mai zice iar că e un tip super, pe care l-a crescut de mic, eu zic că trebuie că city-managerul e super, că doar are de trei ori salariu cît al primarului, la care Hava zice - zîmbind a miștocăreacă - că ar trebui să-i crească și lui salariul, după care discuția se mută pe Guvern, Parlament și căcații de acolo. Aici sîntem în asentiment.
Oricum, am înțeles că Nicolaie Moldovan, pedologul devenit city-manager, e punctul slab al primarului, e un fel de feblețe pentru care e dispus să și plîngă noaptea, dacă cineva îl critică.

Ne mai învîrtim puțin pe acolo, ca niște dezorientați, după care Hava zice să mergem să vedem bariera și parcarea. Mersul se face așa, în grupuri și grupulețe. Se discută liber sau în bisericuțe. Ajungem în drepul parcării și iar se face un fel de cerc în jurul primarului care zice niște chestii. Ceva, niște chestii. Eu îmi rulez o țigară. Mă vede, mă întreabă, zic că da, normal că-i rulez și lui una. Trimișii lui Sabău, de la Alba TV - Sabău e prietenul la catarambă a primarelui - sau nu mai e?! - mă filmează cum rulez țigara de zici că eram David Blaine și urma ca în timp e o rulez să-i apară lui Hava o sută de dolari în sticla de wiskey, fără chiar să aibă o sticlă la el. Termin de rulat și-i întind țigara. E cu salivă de la tine? - mă întreabă, în glumă. Normal, zic eu, poate se prinde puțin DNA de-al meu de matale și te apucă corectitudinea. DNA, zice Hava?
Atunci îmi pică fisa! Ptiu, drăcie, gîndisem în engleză, căci ar fi trebuit să zic ADN. Încerc să mă scot și o bag pe aia cu “DNA în Engleză domn’ Primar, păi matale la cît ai umblat prin lume mă gîndeam că te prinzi”. Rîd. Rîde?! Rîdem. Se rîde.

Hava termină ce avea de zis și iar se rupe gașca în bisericuțe. Deja o parte din ziariști se cam cereau plecați. Nț, zic eu, n-aveți voie, că doar șefii voștri încasează cu ora. Și iar rîdem. Mai stăm puțin, ne mai mișcăm către barieră, unde Hava vorbește cu niște unii. Cum, nu se taie nici o panglică? îl întreb pe un angajat al Primăriei. Aduceți, bre, o foarfecă la domn’ Primar să taie bariera, dacă panglică nu e - mai zic eu la mișto.
După faza asta am mai fumat o țigară, m-am dus să-mi iau un covrig și am plecat spre ale mele. Ceva mai bine de jumătate de oră mai tîrziu, am ajuns la conferința de presă de deschiere a Festivalului Dilema Veche. Acolo, ce să vezi, nu doar Hava dar și Dumitrel. Am vrut, pe moment, să stau la conferință, numai așa, să-i întreb pe Hava și Dumitrel ce carte au citit ultima dată și, mai ales, acum cîți ani. N-am mai stat, căci îmi epuizasem norma de caterincă. Iar asta ar fi fost, pe undeva, chiar o întrebare mîrlănească.
Pînă la urmă nu-i treaba lor să citească ci să administreze orașul și județul. Și, har Domnului, e destul de criticat și în trebile astea.

{fcomment}

Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Adaugă comentariu

Va rugam nu injurati! Poate veti gasi argumente, totusi!


Codul de securitate
Actualizează

JoomShaper