Consiliul Local. Clubul cu lachei ai circumstanțelor și ai hazardului

Credeam că e imposibil ca partidele să îndese pe liste niște nume care, puse laolaltă, să dea un rezultat mai prost decît vechiul Consiliu Local.
Cum necum, proverbialul nenoroc românesc și-a făcut încă o dată datoria iar această nouă adunătură chemată să se ocupe de destinele orașului are ceva din tristețea unui falus flasc, crăuia frecatul ștampilei pe buletinul de vot n-a reușit să-i provoace vreo urmă de erecție.

Marți am văzut pentru prima dată în acțiune noua gloată și n-au fost necesare mai mult de vreo zece minute pentru a-mi da seama că prostia e un nesfîrșit abis în care politicianul român găsește noi și noi culmi de pe care să arunce în neant orice speranță de schimbare în bine a ceea ce înseamnă modus operandi-ul administrației publice.
În cazul în care ești pasionat de patologia imbecilității, atunci Consiliul Local Alba Iulia e locul potrivit de studiu, căci nimeni nu poate să zădărnicească orice urmă de inteligență precum un Mircea Trifu. Omul este, în sine, un afront adus logicii! Iar ceilalți nu-s nici ei departe.


Chiar la început de ședință, Trifu se lansase într-un delir de susținere a unui proiect, delir în fața căruia nu puteai decît să rămîi perplex, astfel că o intervenție a viceprimarului Paul Voicu, chiar și una rostită de genul poate mai sînt și alții care vrea să vorbească, a picat precum un ciocan al indulgenței.

Ideea de a declara data de 15 octombrie drept Ziua Municipiului Alba Iulia e genul aceea de idee care-ți vine din dorința împreunată cu lipsa capacității de a avea idei. Desigur, în sine ar putea să nu fie o idee neapărat rea, deși nu-i clar nici de ce ar fi una bună. Căci distinsul consilier, atunci cînd și-a susținut ideea, nu doar că a tîrît limba română printr-un nesfîrșit hățiș de agramaticalități, dar s-a dovedit a fi mai pregătit ca un politician, doctor în nimicnicie, în fața corijenței la logică.
E trist să vezi cum oameni care n-au nimic de spus se încăpățînează să rostească cuvinte doar petru a-și gîdila urechile cu propria voce. Dar despre acest proiect o să vorbim mai pe îndelete în alt text.


Altfel, s-a discutat și dezbătut apa în piuă și s-a votat la foc automat, cum se întîmplă mai mereu în Consiliul Local. Peste 20 de puncte de pe ordinea de zi au fost trecute prin ședință într-un fel de balet incoerent în care nimeni nu părea să știe ce votează, dar știa clar de ce: așa ceruse stăpînirea politică!

O propunere oarecum decentă, privind instaurarea unui sistem de vot electronic, precum și transmiterea online a ședințelor de consiliu local, printr-un sistem video, s-a transformat într-un moment ridicol în care, pentru a cît-a oară?!, Hava i-a reproșat lui Medrea ceva ce ține de Electrica, unde cel din urmă e director. Asta pentru ca mai apoi să urmeze un mic spectacol în care trepădușii banului public au găsit de cuviință să discute despre "costurile democrației". EI! Taman EI, acești bugetofagi și reprezentanți ai bugetofagilor, acești mici sinecuriști și șmenauți prin excelență, se treziseră să discute despre "costurile democrației". Nu există, se pare, limită la nesimțire!

Ba pe-a mă-tii! - cam asta pare să fie esența de ședință.

În alte cazuri, cum au fost împărțeli de bani, prelungit contracte cu bugetofagi - ex. Polaris M Holding - salvat averea lui Danil Sabău sau aprobat te miri ce solicitări de pe la frații Florea Grup, consilierii au devenit - subit - niște roboței și au votat pe bandă rulantă, ca la uzina de favoruri politice. Rămîne să vorbim despre ele, mai pe îndelete, în alte texte.

Freud ar fi avut dreptate, dacă s-ar fi referit nu la oameni ci doar la politicieni. Căci, în adîncurile sufletelor lor negre, toți ar vrea să-și... ...mamele.

Prostia și durerea la bască par să meargă mînă în mînă cu atitudinea consilierilor locali. La unul din punctele de pe ordinea de zi s-au propus și votat reprezentanții administrației locale în școlile din oraș. Adică, acei oameni care ar trebui să țină legătura cu conducerile școlilor, să se intereseze de situația de acolo și, mai apoi, să vină cu problemele identificate, și cu eventuale propuneri de soluții pentru remedierea lor, în Consiliul Local. Totul a fost un spectacol ridicol, un fel de festival de vot viteză în care erau propuși oameni ce nu erau prezenți în sală, consilierii se propuneau între ei la mișto, de parcă erau la o licitație de capre, totul în timp ce Paul Voicu urla ca un descreierat: cine e pentru, împotrivă, abțineri, unanimitate, școala următoare! Și asta fără ca măcar să se uite cine și cum a votat. Dacă ar fi intrat cineva în sală, în timp ce Voicu mărșăluia printre cuvinte greu articulate și ar fi strigat, să zicem, “Eustake Eufrosina”, probabil că distinsul viceprimar ar fi notat numele și, fără să se uite la cine și cum votează, l-ar fi declarat ca fiind votat în unanimitate pentru a face parte din Consiliul de Administrație al vreunei școli.

Un spectacol trist, de toată jena!

În alte cazuri, în care urma să fie votată o anumită procedură - altfel legală - aveai senzația că ești într-o scenetă din Prostia Omenească, căci o parte din consilieri numai că nu plîngeau din cauza efectelor nebănuite pe care pisica și drobul de sare le-ar fi avut asupra bugetului. Același Trifu, în plin fuleu, încerca un procedeu de diletantism feroce și spera să explice întregului auditoriu cum el știe ce-i mai bine în materie de imobiliare, de valori de terenuri, de evaluat și așa mai departe. Asta în timp ce vreo alți doi consilieri au ținut și ei și ei să-și audă vocile, spunînd niște cuvinte ce nu păreau să însemne nimic. Nu le-am reținut încă numele și nu cred să fi pierdut ceva prin asta. A fost, însă, o pierdere de vreme!


Au existat și cîteva sincope însă, căci mașina de vot nu fusese chiar bine unsă. E încă vacanță, să nu uităm. Astfel, Hava&Co propuseseră spre vot actualizarea registrului spațiilor verzi, astfel ca mai apoi să poată fi scoase la mezat contractele pentru întreținerea acestor spații. S-a votat și s-a numărat: 13 voturi pentru. Nu-i bine. Domnilor, țin să vă anunț că pentru acest proiect este nevoie de două treimi - s-a auzit vocea suavă a lui Gabriel Pleșa, trezit parcă din starea hipnotică de yes-man al primarului. Se ridică iar mîinle, se numără din nou. Nu iese nici la a doua numărătoare, astfel că Hava se enervează și zice, bosumflat, un asta e, hai, mai departe, iar proiectul e declarat picat. Ce tristețe! Ce moment penibil. Probabil că patronii firmelor de amenajat boscheți - alde Todea și Luxor Ltd - au vărsat o lacrimă în portmoneu după votul ăsta.

Cam așa s-a prezentat, în mare, acest simulacru al democrației locale. Consilieri mai vechi și alții mai noi - care au ținut să-și audă glasul spunînd nimic sau tăcînd cu grație - au pus din nou în scenă o piesă de teatru ridicol, în urma căreia absurdul deciziilor politice merge mai departe.

Ah, că era să uit. Ce chestie! Niculiță Bumbu, membru al familiei cunoscute drept Clanul Bumbu, e consilier local din partea PSD. Ce potrivire, jur! Cînd l-am văzut așezat la masa consilierilor mă simțeam ca un puștan de 6 ani în fața cofetărilei!
Nimic nu e mai potrivit pe lumea asta decît Niculiță Bumbu pentru postul de consilier local. Căci, să fim cinstiți, nu e politica un fel de golăneală? Și nu-i consiliul ăsta local un fel de școală ajutătoare?

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Comentarii   

+1 #1 pilu 04-09-2016 20:50
Mi-a placut comentariul. Daca ai fost la fata locului poti sa iti dai seama ce e in capul acelor bidoane turtite.
Cel mai mult mi-a placut poza cu Stalin, asezat intr-o dunga, ca dupa o ragaitura strasnica si urat mirositoare.
Citat

Adaugă comentariu

Va rugam nu injurati! Poate veti gasi argumente, totusi!


Codul de securitate
Actualizează

JoomShaper