E greu de explicat ce se întâmplă astăzi. Așa cum orice lucru irațional e greu de explicat. Aparent, poți să-i dai românului lideri de căcat, politicieni găunoși care să-l calce pe cap ori de câte ori le vine cheful, să-i ia tot ce are, că rar ai să vezi că mișcă un deget. Tace și înghite. Avem o întreagă istorie drept dovadă a veacurilor de supușenie față de unii sau alții, de-afară ori dintre ai noștri.

Băi, dar spune-i să nu se ducă la biserică de Paște, spune-i că e pandemie, că își riscă viața și că, mai rău, o riscă și pe a celorlalți, a prietenilor, familiei, a celor dragi. Ei, până aici! Și, dacă doar te ignoră și nu te bagă puțin în a mă-tii, să zici bogda proste!

Păi ce credeați voi? Că ține cineva seama de recomandări? O lae! Sigur, e în parte și vina tembelilor care ne conduc, că unii zic într-un fel, alții invers, de nu mai știe nimeni ce să înțeleagă. Că avem stare de urgență care înseamnă doar că o mare parte dintre noi am devenit scriitori de urgență, completând declarații peste declarații. Că unii care până mai ierți țineau câinele în curte, în lanț, au ajuns să tragă de animal prin oraș, de nu mai știe sărmanul câine ce se întâmplă.

Însă, dacă până acum am scăpat cum am scăpat, pare că viitorul nu sună chiar bine. Nu știu cum are să fie diseară, pe la biserici, însă mi-e cam teamă să mă gândesc. Căci unii popi, cărora tocmai le-a fost luminat vidul dintre urechi, au început încă de azi dimineață să-și facă de cap.

Uite, la o biserică din Centru, popa – plus ceva ajutor – împărțeau de zor, prin gardul bisericii, paște. Și lumină, cred, deși nu-s sigur, că n-am reușit până acum să-mi dau seama dacă lumina sfântă luminează doar noaptea sau funcționează și pe la amiază.

Rând pe rând, sau în pâlcuri, oamenii mergeau și-și primeau ce aveau de primit prin gardul bisericii. Probabil că gardul, sfințit fiind, are protecție de nu trece prin el Covidu.

Bașca, după o vreme, când aghiotantul popii, ochi de vultur, ne-a văzut că stăm undeva la depărtare și ce să vezi, avem telefoane, a venit să ne ia puțin la întrebări. Că ce vrem, că de ce așa și pe dincolo, că ar vrea popa să discute cu noi. Am refuzat, politicos, mai ales că omul părea cuprins de o pioșenie, gata să ne tragă de ciuf.

Nu știu, sincer, cum o fi diseară. Mă roade să iau aparatul foto și să mă duc să mă plimb, să văd și să pozeze cete de inconștienți, care au impresia că Dumnezeu poate fi găsit doar între pereții unei biserici și că accesul la divinitate poate fi făcut doar prin intermediul popilor, aceste astăzi dovedite cete de bișnițari ai credinței.

Voi sta însă acasă. Netflix e, astăzi, un instrument care oferă la fel de multă ficțiune ca și BOR, dar mult mai sigur.

0 0 Vot
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest
0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile