Politicieni circari, la bază aurari

Zilele trecute, undeva în Cetate, a fost dezvelită statuia lui Bethlen Gabor, principe al Transilvaniei pe la începutul secolului al XVII-lea, o chestie ce ar fi trebuit să aibă o aură de banal și care ar fi putut să nască cel mult câteva discuții între istorici sau, poate, filologi. Adică, era oare locul statuii în Cetate, care Cetate a fost construită la vreo sută de ani după ce Bethlen a fost principe? Bașca, Cetatea a fost construită de Habsburgi, cu care Bethlen s-a cam războit puțin, fiind pentru o vreme aliat cu turcii, în încercarea lui de a prelua coroana maghiară.

Apoi, desigur, m-aș fi așteptat la o mică discuție, poate, pe tema numelui, căci tare frumos e cum îi zicem Gabriel, când ne lăudăm cu el, și Gabor când nu prea ne convine. Cam la fel cum facem cu toată istoria și personajele ei transilvane, căci Iancu de Hunedoara e Iancu doar când îl asumăm ca fiind „al nostru” și ne mândrim cu el, altfel istoricii din întreaga Europă și lume îl ține minte drept Hunyadi Janos, omul fiind maghiar. Unde mai pui că fii-su, Matei Corvin (Hunyadi Matyas), a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei.

Însă m-aș fi așteptat ca discuțiile astea să aibă loc într-un cerc restrâns, al celor care știu despre ce vorbesc, al celor care cu asta se ocupă.

Istoria Transilvaniei este una în care toate națiile care au trăit pe aici și-au adus contribuția. Suntem un exemplu de multiculturalitate iar dacă n-ar exista politicieni gata să bage bățul prin gard și să tragă de coarda naționalismului patriotard, oamenii normali n-am avea o problemă unii cu alții, indiferent câți maghiari, secui, țipțeri, șvabi, sași sau români am avea fiecare în arborele genealogic. Și asta pentru că nu există români puri, unguri puri, sași puri, decât poate într-o minoritate infimă. În întreaga Transilvanie există un mix genetic, format în sute de ani de relații interumane.

Cu toate astea, politicieni din clanul lui dabija, pe care mereu îi tufe grija, se trezesc să facă  circ și scandal. Inculți și ipocriți din călcâiul opincii fake și până la stema jaguarului de la bordul căreia pozează în daci liberi, patriotarzii în căutare de voturi țin să dea cu bâta în baltă cu orice ocazie.

Călin Mătieș e un exemplu elocvent al politicianului incult, care habar n-are de istorie, dar care bubuie a patriotism retard, genul de semi alfabetizat, care a câștigat un post de senator la loterie și care, precum Ivan urcat pe divan, crede acum că le știe pe toate. Nu e nici primul și nici ultimul bufon ajuns demnitar. Județul Alba pare să fie călăuzit de steaua bufonilor, iar Călin Mătieș se înscrie într-o linie cu nume mari ale fanfaronadei politice, începând cu Codrin Ștefănescu, fost parlamentar de Alba, și continuând cu alde Florin Roman sau actualul primar, Gabriel Pleșa, și el un agramat incult și ipocrit, care pozează mereu în brav soldat al valorilor și tradițiilor pe care nu le înțelege, însă le folosește pe post de pungă în care adună voturi.

Ce rahat căuta Mătieș, în opinci, cu o poză a lui Avram Iancu, la dezvelirea statuii lui Bethlen Gabor? Imagine, nimic mai mult. Imagine! Așa cum Pleșa se lega cu lanțuri de copaci, în Parcul Custozza, cum Florin Roman făcea greva foamei între micul dejun și prânz, noul bufon la modă al orașului a găsit de cuviință să se dea în stambă, doar – doar mai prinde o brumă de simpatie din partea unora care se lasă prostiți de astfel de ieșiri.

Cât circ pentru nimic! Ce mizerie și, totodată, ce oglindă frumoasă are politica din Alba, cu un PNL din care se vede Florin Roman, un USR din care zâmbește Gabriel Pleșa și un PSD din care vibrează Călin Mătieș. Ar fi putut cu toții să fie niște bravi lideri ai AUR, acolo unde le este, de altfel, locul, între extremiști agramați, cu diplome furate și școli făcute la apelul bocancilor.

Ar fi putut să nu-mi pese că a mai apărut o statuie în Alba. Până la urmă, am învățat să trăiesc și cu statuia lui Păunescu, lingăul de curte al Ceaușeștilor, la o aruncătură de băț de casă, în centrul orașului, doar pentru că oltenașul din fruntea CJ, Ion Dumitrel, a ținut să o plaseze acolo. Ar fi putut să nu-mi pese nici că a fost președintele Ungariei la dezvelirea statuii lui Bethlen Gabor. De fapt, cred că pot să trăiesc și fără să-mi pese de gesturile patriotarde ale unor politicieni de paie.

Aș vrea însă, dacă se poate, să-i văd pe Mătieș, Pleșa și Roman, pe toți bufonii politicii din Alba, acolo unde le e locul, în partidul extremist și patriotard AUR. Măcar să știm o treabă, după care, eventual, să facem un grup statuar cu ei, să-și taie singuri panglici și să-și depună coroane. Să fie bine, ca să nu fie rău, căci, atunci când vine vorba de politica din Alba, binele înfrânge!

4 10 Voturi
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest
0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile