Duminică dimineața, spre amiază. Liniște. Cafea, țigară, pisică și liniște. Planuri mari. Vreau să fac o grămadă de nimic, vreo câteva ore măcar.

Numai că, șmaf!, sună telefonul. E Mircea Trifu. Clar, s-a terminat slujba pe la vreo biserică, ceva. Răspund și stabilim că ne vedem în jumătate de oră. Vrea să mă ducă să-mi arate cum se face biznis pe bani publici. Cum molozul e balast și banul e ban, vine la timp, precis, mult, pe lucrări de mântuială care, cu puțin noroc, vor rezista chiar și câțiva ani.

Undeva înspre Pâclișa există în lucru un proiect, finanțat prin PNDL. Se reface drumul, cu pistă de biciclete și tot. Adică, teoretic se reface toată strada aia. Un proiect similar cu cel de la Oarda, făcut tot prin PNDL, cu bani de la Guvern.

Aparent, am putea și noi, la Alba Iulia, juca într-unul din reportajele celor de la Recorder. PNDL pare că e o vacă de muls peste tot.

Ceea ce se întâmplă cu lucrarea asta, făcută de Elis Pavaje – firma de casă a administrației – pare să fie un model de „bune practici”, care respectă întocmai filmul cheltuirii banului din PNDL. Adică, oamenii ăștia, ca să refacă strada respectivă, trebuie să refacă întreg terasamentul. Ceea ce e absolut normal.

Numai că, în multe locuri, așa cum se vede și în poze, molozul sau pământul sunt folosite pe prost de balast. Acum, că nu-s inginer constructor, stau și-l ascult pe Trifu. Balastul folosit, zice el, trebuie să aibă cel mult 3% argilă. De ce? Păi, dacă nu folosești balast ok, atunci când faci terasamentul, se duce dracului toată lucrarea în mult mai scurt timp. De ce? Balastul ăla ok, care trebuie folosit, nu reține apa, așa cum o face pământul sau molozul. Dacă punctul de îngheț e undeva la 0,8m, în jos, și tu pui moloz sau pământ, apa aia îngheață iarna, își mărește volumul și uite așa se duce dracului toată lucrarea. Makes sense!

Evident, molozul și pământul sunt mult mai ieftine. Balastul costă, trebuie spălat, sunt norme, etc. Dar hei, aparent merge și așa. Iată, în curtea spațiului unde cei de la Elis Pavaje au organizat șantierul există un ditai muntele de pământ. E pământ, se vede cu ochiul liber.

Pe marginea drumului, la care se lucrează de zor, există din loc în loc mormane cu pământ, cu moloz și, uneori, chiar și cu balast. Ne oprim din loc în loc și îmi arată cum aici e bine și aici nu. Pare să aibă dreptate și, fără să fiu inginer de drumuri, pot să-mi dau seama de diferența dintre un fel de pământ și altul, dintre moloz, resturi de betoane sparte și pământ scos de te miri unde ori balast. Sau acel nisip cu ciment, amestec, care se mai pune.

Problema cu lucrările de genul ăsta nu-i tocmai noi, iar Trifu se agită de niște ani buni prin Consiliul Local, astfel încât să fie adoptat un regulament, prin care tot ce se face să fie mai bine verificat.

În plus, în cazul unor astfel de lucrări – mai zice Trifu – Primăria a dat bani din bugetul local, astfel încât executanții – firmele de casă – să fie plătite la timp, la zis – și a recuperat apoi banii de la Guvern, deși nu exista nici o obligație în acest sens. De-asta n-au fost bani de alte lucrări și investiții, de-asta am ajuns la final să avem excedent – pentru că actuala administrație a ținut banii la pușculiță, ca să se asigure că există resurse pentru ca firmele de casă să încaseze la zi.

Despre astfel de plăți – făcute de la bugetul local, înainte ca ele să fie date prin PNDL – am mai scris și noi, în cazul Ben Oni Loghin, firma care repară liceul Economic.

Practic, ce se face se face pe sistemul lui „merge și așa”. Iar Primăria Alba Iulia nu pare să fie deranjată. Până la urmă, dacă se strică, hei, e din PNDL. Și dacă se strică trebuie reparat. Banii trebuie să circule.

0 0 Vot
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
guest
0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile