Awww, s-a trezit Piticul Promo să se disculpe, deși nu l-a acuzat nimeni de nimic. Ia uitați aici. Uite cum își începe el lamentația pe facebook „în legătură cu acuzațiile aduse în spațiul public”.

Păi, în mass-media a apărut informația că Alin Ignat e finul lui, nu acuzația că e finul lui. O simplă informație, importantă însă în contextul numirii acestui individ în acel post. Sigur, dacă Ignat ar fi avut un CV care să-l recomande cu adevărat pentru un post de secretar de stat, nimănui nu i-ar mai fi păsat că cine-s mă-sa cu tac-su, cine-i nașu, socru și alte cele.

Căci Alin Ignat e și fiul propriilor părinți, și ei conectați/parte din actuala nomenclatură, e și ginerele propriului socru, Mitică Fulea, tot combinatozaur și nomenclaturist, adjunct la Consiliul Județean.

Unde mai pui că e el, pe bărbița și clanța lui, mare prietenar cu mai mulți șefi de prin PNL. Deci, e cît se poate de clar că nu Piticul Promo  e artizanul acestei numiri, cu toate că faptul că-i e naș micului secretăraș de stat a ajutat. De încurcat sigur nu l-a încurcat.

Mai apoi, se lamentează Piticul Promo în recitalul de explicații, propunerea pentru post ar fi venit din partea ministrului Violeta Alexandru. Ceea ce, știm cu toții, e o gogomănie. Evident că ea îl propune, însă treaba e o formalitate. Posturile astea nu sînt date chiar așa, gen își alege ministrul pe cine vrea. Există o negociere la mijloc, organizațiile județene de partid – unde Piticul Promo e unul din șefi – decid pe cine propun, iar apoi se negociază. Fix ca la piață, doar că o piață de lux, cu șmecheri care vînd ce nu e al lor și cumpără pe banii cetățenilor.

Așadar, să arunce numirea Ignățelului strict în spinarea ministrului Violeta Alexandru e o mîrlănie a deputatului.

Și mai departe, în lălăiala lamentabilă cu care a ales să răspundă unor informații – pe care el le-a perceput drept acuze (deh, cînd te simți cu musca pe căciulă) – Piticul Promo zice așa: am descurajat și sunt un adversar înverșunat al acestui tip de politică. Adică al nepotismelor, mai exact. Păi, și dacă ești așa de adversar înverșunat, de ce nu te-ai opus matale acestei numiri? De ce nu ai făcut circ, cum faci mai tot timpul? Căci, atunci cînd vine vorba să zică ceva despre „meritocrația” lui pește prăjit, pe care el o tot promovează sanchi, despre ce-l recomandă pe fin pentru ditai postul de secretar de stat, ne zice despre Ignățel că „i-a dat Dumnezeu talent cu carul, a lucrat doar în privat și a primit oferta din partea unui ministru”.

Ia stai mă așa, adică matale ne zici nouă că astea-s atributele unui secretar de stat la Ministerul Muncii? Să ai „talent cu carul de la Dumnezeu”? Să fi „lucrat doar în privat”? Hai na, să muriți dumneavoastră, astea-s calitățile care-l recomandă?

Păi dacă e așa, de ce n-o numiți mă pe Angela la Ministerul Culturii? O știți, fata aia de vinde flori prin Alba Iulia. Are talent cît zece la un loc, să o auzi numai cum recită Capra cu trei iezi, și-n română și în țigănește, ori cum joacă dacă-i cîntă cineva. Și evident că a lucrat toată viața ei la privat. Ah, n-a avut și ea niște părinți care să-i facă o crișmă, niște rude care să o înșurubeze la partid, să se împrietenească cu șmecherași pe domeniul public al orașului, niște nănași în Parlament? Aaah, așa zi bre! Am înțeles.

Cam asta e, dragilor, logica de papagalean politic, care se trezește vorbind și ratează orice șansă de a părea deștept. Nepotism e doar la ceilalți. Cînd e la ei, la cei buni și frumoși, la cei de pe valul de simpatie, atunci e „talent cu carul de la Dumnezeu”.

Da băi, dansează îngerii de fericire că a ajus Ignățel secretar de stat, ce să zic!

Lasa un raspuns

avatar
  Aboneaza-te  
Notificare