Pensii speciale pentru toți membri de partid

Jur că am obosit cu epopeea asta a pensiilor speciale. Am obosit. Pur și simplu nu mai am răbdare și chef să argumentez de ce nu e ok cu pensii speciale, de ce politicienii sunt niște jeguri și Parlamentul formează o șleahtă de euglene puse pe căpătuială, de zici că fiecare sesiunea parlamentară e Olimpiada Cozilor de Topor.

Și nu mai pot nici cu jocul ăsta mizerabil pe care îl fac partidele. Că ele, sanchi, acum vor eliminarea pensiilor speciale, dar ce să vezi, uite!, nu-i lasă Curtea Constituțională. De parcă pensiile astea speciale au fost introduse de însuși Dumnezeu, între tabletele cu cele zece porunci date lui Moise, pe muntele Sinai.

Nu mai zic de faptul că jegurile de prin partide se comportă de parcă judecătorii ăia de la Curtea Constituțională sunt niște tehnocrați aduși de prin Germania, pe bază de contract de performanță, și nu niște șulfe ajunse în funcție în baza unor negocieri duse la cârciuma de partid. La Curtea Constituțională sunt tot loazele politice ale partidelor! Iote doar la ăsta, ultimul, votat de Parlament, Licu sau cum rahat îl cheamă, un plagiator nenorocit, absolvent de Spiru Haret, susținut puternic de coaliția de guvernare. Ei, unul ca ăsta are să ne spună, în viitor, cum e cu legea fundamentală.

Nu, nu o să scăpăm de pensiile speciale niciodată. Nu-mi mai fac speranțe. Cum nu-mi fac speranțe nici că vor beneficia, de pensiile astea speciale, cei care poate ar merita un fel de recompensă din partea statului. Cu toate că – rahat!, am zis că nu mai argumentez – dacă e să recompensezi o activitate specială, atunci o faci în salarizare. Dă-i salariu mare, dacă merită, și o să aibă și pensie pe măsură. Strict în raport cu contribuția, ai venit mare, contribui mult, implicit o să ai și pensie mare.

Așadar, vor beneficia de pensie mare și specială tot șmecherii, tot nomenclatura, tot ăia de parcă s-au născut cu mâinile în buzunarele amărâților.

Și-atunci, care ar fi soluția? Păi, hai să nu mai încercăm să anulăm pensiile speciale – mă rog, să nu le anuleze, că uite, nici nu pot – ci în schimb să le extindem. Să dăm tot mai multe pensii speciale, tot mai multor categorii.

De exemplu, membrilor de partid! Ei merită! De ce? Păi, ia fiți atenți aici la un exercițiu logic și argumentație de politician. Ce e aia politica? Știința guvernării, a conducerii cetății, comunității. Ea, politica, se face cu partide. Prin urmare, membri de partid fac ceva util pentru societate, ceva extra, își sacrifică din timpul lor liber, în care ar fi putut să-și ia al doilea serviciu, pe 300 de euro pe lună, și să devină astfel milionari. Însă, ei au ales să devină membri de partid, să meargă la ședințe, să participe la acțiuni civice de lipit afișe, să susțină activ șefi de partide, să posteze cometarii pe rețelele sociale, să-și laude șefii și să vitupereze la orice critică împotriva partidului. Păi, nu merită ei o pensie specială pentru tot acest sacrificiu? Normal că merită. Nu își restrâng ei din posibilitățile de a obține alte venituri – precum magistrații, de ex. – făcând politică? Nu se expun ei la riscuri, precum milițienii sau militarii de birou – că-i înjură lumea, se înjură între ei, de la diferite partide? Adică, hai să fim sinceri, la câte nu renunță un simplu membru de partid, cu funcție undeva între lipitor șef de afișe și mediocru lingău de șefi?

Da! Pensii speciale pentru membri de partid. Asta e soluția. După care, desigur, extindem, pensii speciale pentru soțul/soția membrului de partid, alocație specială pentru copilul minor al membrului de partid, și tot așa.

Păi nu-mi fac eu partid și pun asta în statut? Stați numai așa…

5 1 Vot
Article Rating
Aboneaza-te
Notificare
0 Comments
Raspunsuri in text
Vezi toate comentariile