Nu cred că doar noi, românii, suntem plini de orgolii. Nici că doar la noi ele dau pe afară. Observ însă că pe plaiurile mioritice există o adevărată competiţie în a muri de gât cu celălalt. Din păcate, doar în demersurile distructive, pentru că, dacă am face-o în cele constructive, am depăşi producţia la hectar din Germania, ţările nordice şi Japonia la un loc. Însă nu putem terfeli sloganul „să moară şi capra vecinului”. E un blazon, ne obligă la o anumită conduită! Pârjolim ogoarele, otrăvim fântânile.

Aparent, nu suntem capabili să înţelegem că, dacă am câştiga cu toţii per ansamblu, am câştiga şi fiecare în parte. Nu e de mirare, câtă vreme spunem „lasă, să dea statul bani”, fără să înţelegem că ăia sunt bani luaţi de la noi. Nu putem vedea pădurea, mereu ne uităm la un copac. Eu, eu şi doar eu. Dacă un român e pe cale să obţină un rezultat sau o poziţie internaţională îl voi sabota cât voi putea, considerând că nu merită – sau, adesea, că aș merita eu să fiu în locul lui. Ori, din poziţiile sus puse (primar, ministru) mă laud că am făcut exact lucrurile pe care ar trebui să le fac prin natura funcţiei. Nu consider greşit că alţii din aceeaşi funcţie n-au făcut, ci îmi ridic osanale pentru că Eu am făcut.

Ca iubitor al SF-ul ce mă aflu, îmi doresc ca acest gen să fie cât mai răspândit pe la noi. Nu se întâmplă aşa. Suntem câteva zeci de oameni care ne implicăm mai mult sau mai puţin pe ici pe colo, la care se adaugă câţiva fani inimoşi. Probabil că există piaţă de câteva mii sau zeci de mii de consumatori de cărţi şi filme de gen, dar eu mă refer acum strict la fenomenul SF, denumit „fandom” (deşi, ca fandom, ar trebui să fie format din fani, din consumatori, nu din producători, dar asta e altă poveste). Ei bine, la fel ca în alte domenii din mioritica noastră patrie, pentru fiecare trei membri există patru bisericuţe. La patru, unsprezece. Şi tot aşa.

Avem câteva cluburi/cenacluri active, câteva reviste online şi tipărite, câteva edituri care publică SF de pe la noi şi de afară. Plus câteva evenimente de gen: un târg de carte şi o serie festivaluri, mai mici sau mai mari, unele cu premii pentru „Cei mai” din anul precedent. Există şi o convenţie naţională de SF, numită Romcon. La un moment dat, o asociaţie a înregistrat denumirea la OSIM şi de atunci e a ei. Cât mai e de reprezentativă (în sensul de naţională) e destul de discutabil ţinând cont că, în urma a numeroase frecuşuri între bisericuţele sus-pomenite, o parte dintre creatorii de SF de la noi nu mai vor să aibă de-a face cu ea.

Evident, există o convenţie europeană, Eurocon, şi una mondială, Worldcon, care se plimbă anual în diferite ţări. Ei bine, a existat o iniţiativă de a se organiza Eurocon-ul din 2021 în România, sub denumirea Distopicon. Iniţiativă în care, în primă fază, a fost implicată şi asociaţia ce deţine denumirea Romcon-ul. Dar care, din motivele ei, nu s-a mai implicat ulterior. Însă ideea nu a fost lăsată baltă şi a fost preluată de altă asociaţie. Că dacă la Romcon doar primii pot organiza, că s-au înregistrat la OSIM (şi, dacă vrea să facă altcineva, trebuie ori să aibă girul lor, ori să-i spună altfel), Eurocon-ul îl poate face oricine cu acordul organizatorilor. Se prezintă un proiect, trebuie găsiţi susţinători din alte ţări etc.

Ei bine, se pare că a doua asociaţie era pe cai mari în încercarea de a organiza acel Eurocon din 2021. Mai mult, a reuşit să adune în spatele proiectului o serie dintre bisericuţele (edituri, reviste, cluburi/cenacluri, scriitori, graficieni etc.) SF-ului autohton, care au lăsat deoparte propriile împunsături, realizând că am avea cu toţii de câştigat prin organizarea unui asemenea eveniment.

Şi-atunci, din abisuri necuprinse, s-a ridicat prima asociaţie, a tunat şi a fulgerat şi… Unii zic că a trimis e-mail celor care organizează Eurocon-ul ca nu cumva să-i declare câştigători pe ai noştri, că ăştia sunt mici şi habar n-au să facă un asemenea eveniment, că se vor face de ruşine. Alţii, că au ameninţat a doua asociaţie cu procese. Ce-a fost, ce n-a fost, până la urmă cea de-a doua organizaţie şi-a retras candidatura. Politica românească a lui „dacă nu fac eu, atunci să nu facă nimeni” a încheiat un nou episod, respectând acelaşi scenariu.

Cine e vinovatul adevărat? Greu de ştiut. Atâta doar că, după aceea, au ieşit la iveală nişte lucruri. Tot în binecunoscuta tehnică românească, prima asociaţie se jură că ea n-a făcut nimic, că totul e doar o neînţelegere şi că ea n-are nicio vină. Asta după ce, cu doar câteva săptămâni înainte, sabotase şi nominalizările României la premiile Eurocon, tot dintr-un orgoliu prostesc. Evident că singurii care au avut de pierdut din tot acest circ au fost creatorii şi consumatorii de SF de la noi. Plus că, poate, aşa mai auzeau şi alţii de la noi despre genul ăsta, poate erau curioşi să mai cumpere o carte de un autor român.

Poate că nu vă place SF-ul. Poate că nu vă interesează ce se petrece în sânul mişcării autohtone de gen. Dar înlocuiţi proiectele şi denumirile de mai sus cu altele, pe care le ştiţi şi care vă interesează. Aşa-i că scenariul seamănă până la identificare? Aşa-i că arată a România 100%?

Pe tricolor e scris „Unire”. Doar că e scris dezlegat.

1
Lasa un raspuns

avatar
1 Subiecte de comentariu
0 Rasunsuri
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
1 Autorul comentariului
cbg Comentarriu recent al autorului
  Aboneaza-te  
cele mai noi cele mai vechi cele mai votate
Notificare
cbg
Guest
cbg

Mulțumesc.