Ca orice șmecherie pusă la cale de băieții din Primăria Alba Iulia, care nu-s proști – că dacă ar fi și proști n-ar mai fi negustori cinstiți – combinația cu terenul despre care o să vă povestim în textul ăsta a fost bine gîndită și calculată. Atît că nu le-a ieșit cum planificaseră.

Se făcea că urma o ședință de consiliu agitată, căci erau deja pe ordinea de zi o sumedenie de proiecte care urmau să le dea bătăi de cap aleșilor locali. Așa că onor domnul Paul Voicu, în calitate de inițiator al proiectului – în cîrdășie cu domnii Ioan Inurean – șef serviciu ADPP și Mihai Constantin Pripon – șef serviciu ECADP – în calitate de semnatari ai ”raportului de specialitate„ – ba chiar și Mircea Hava, care semnează expunerea de motive – s-a decis să introducă așa, mai pe furiș, cu nici o zi înainte de ședință, proiectul cu pricina, căruia i-a fost atribuit numărul 29.

Iată și documentul pe care consilierii locali ar fi trebuit să-l dezbată și voteze – și care conține 39 de pagini, multe dintre ele cu detalii tehnice – care le-a fost pus la dispoziție cu nici o zi de ore înainte de ședință.

PH29_29.03.2019

După cum se vede, Primăria Alba Iulia intenționa să vîndă un teren, în suprafață de 476 mp, situat în Strada Ștefan cel Mare, la nr. 12, cu un preț de 38,02 euro per metru pătrat. Terenul în cauză este cel din pozele de mai jos.

Desigur că, pentru toată combinația s-a făcut și o expertiză, o evaluare, prin care s-a ajuns la prețul ăsta, și care poartă semnătura evaluatorului Adriana  Roșu. (vezi pdf cu proiectul de HCL)

Ca să înțelegeți și mai bine combinația – și mai ales urgența combinației – evaluarea a fost făcută în data de 27 martie, cu două zile înainte de ședința de Consiliu Local de vineri, 29 martie.

Evaluarea asta conține probabil și niște calcule demne de rubrica horoscop, în condițiile în care în respectiva zonă orice bucată de teren se vine cu cel puțin 100 de euro per metru pătrat. În fapt, de aici, de la prețul suspect de scăzut a și început discuția și aici a fost și capătul de ață de care, de îndată ce am tras, s-a destrămat toată șmecheria domnilor Hava, Voicu, Pripon și Inurean, distinșii combinatozauri ai terenurilor publice din Alba Iulia, concesionate, vîndute, cedate sau date în folosință cu dedicație.

După ce deja se dezbătuseră zeci de proiecte, după ce neuronul consilierilor locali stătea să cedeze, în finalul ședinței a fost băgat în discuție și proiectul ăsta. O șmecherie cu șurub, menită să profite de neatenția aleșilor locali, și așa obosiți peste limită de tot tăvălugul de aberații din ședința respectivă.

Domnul Pripon, altfel un tip cu intervenții raționale, prezintă proiectul. Prețul de 38 de euro pe metrul pătrat ridică semne de întrebare și mai mulți consilieri pun întrebări. Mircea Trifu, Dorin Pocol și alții, care știu prețurile terenurilor din zonă, se întreabă mirați cum de s-a ajuns la prețul ăsta, de 38 de euro pe metru pătrat.

Domnul Paul Voicu intervine și le explică faptul că e vorba de un preț de pornire și că la licitație el poate crește.

Stimabilul domn Pripon, în încercarea lui de a justifica șmenul, fîstîcit precum un elev de grădiniță prins cu poezia învățată doar pe jumătate, explică faptul că prețul este atît de mic pentru că pe acel teren nu se poate construi. Cel care va cumpăra nu va putea construi acolo, dat fiind suprafața mică și forma terenului. (vedeți în documentul de mai sus planul cadastral al terenului).

Păi, dacă nu se poate face nimic cu acel teren de ce l-ar cumpăra cineva?

Încep întrebările unor consilieri, pe bună dreptate nedumeriți și neconvinși de expunerea lui Pripon. Unii zic că se poate construi, alții că nu.

Paul Voicu simte momentul, știe că ceva nu e în regulă și intervine, încercînd să le explice consilierilor că e spre binele orașului, că e un mod prin care se vor aduce bani în visteria Primăriei.

Pe bune? Să muriți dumneavoastră că așa e? Așa se aduc bani la buget, vînzînd un teren super bine poziționat la super sub-preț? Cu ăștia, 18.000 de euro, la cît au evaluat ei terenul, se rezolvă problema bugetului Primăriei? – îmi venea să întreb de pe margine.

Evident, argumentul și intervenția lui Paul Voicu nu conving pe nimeni.

Marius Popescu, consilier ALDE și expert topograf, scoate tableta, se uită pe planuri și vede că terenul e învecinat de două parcări între blocuri. Păi, stați așa, de ce nu folosim respectivul teren pentru a face parcări? – întreabă el. Mai ales că abia se terminase tărăboiul din ședință pe tema parcărilor. Chiar așa, de ce, dacă ai un teren al Primăriei, situat între două parcări, să nu-l faci parcare și să vrei în schimb să-l vinzi la un preț subevaluat?

Situația se complică puțin, căci deja sînt prea multe întrebări legitime în legătura cu dubioasa intenție a Primăriei de a vinde terenul.

De altfel, Mircea Trifu declarase, imediat după expunerea domnului Pripon, că e convingerea lui că acolo e un șmen, că de fapt licitația are să fie o vînzare cu dedicație.

Sub presiunea întrebărilor, domnul Pripon cedează. Le explică domnilor consilieri că, de fapt, terenul respectiv a fost, cîndva, în proprietatea familiei doamnei care deține în prezent imobilul de la adresa respectivă. Și că, de fapt, ea îl folosește deja pe post de grădină. Vrem să reparăm o nedreptate istorică – mai zice domnul Pripon. Adică, e clar, terenul se vrea scos la vînzare cu dedicație pentru proprietarul clădirii care-l învecinează.

Treaba devine deja serioasă, pentru că această alunecare a lui Pripon, această confirmare a faptului că se dorește o vînzare cu dedicație ridică și mai multe întrebări. Și asta în ciuda faptul că domnul Pripon le explică domnilor consilieri că ”așa am făcut și în alte dăți”. Auoleo! Deci nu doar că s-a dat de gol că fac un șmen cu dedicație, dar confirmă și faptul că așa s-a mai procedat și în trecut.

De cînd naiba e treaba Primăriei să repare nedreptăți istorice? Cu ce drept se substituie domnii Pripon, Voicu, Hava și Inurean unui judecător, ca să spună ei că terenul respectiv trebuie să reajungă în proprietatea familiei care l-a deținut înainte de expropriere? Și dacă proiectul ăsta e ”o facere de bine”, o ”îndreptare a unei nedreptăți istorice”, de ce să i-l vîndă la un preț mult sub prețul pieței, cînd ar fi putut, de exemplu, să i-l concesioneze respectivei doamne cu, să zicem, 1 leu pe an. Dacă asta era intenția, de a repara o nedreptate. (evident, terenul nu putea fi retrocedat pentru că el nu fusese naționalizat ci oamenii din zona respectivă fuseseră expropriați – deci primiseră bani – pentru a se construi întregul cartier de blocuri, iar bucata de teren în cauză, și casa adiacentă, au scăpat cumva procesului de demolări). Păi simplu, pentru că proprietarul casei vrea să vîndă casa, cu teren cu tot, unor dezvoltatori imobiliari!

Explicațiile domnului Pripon nu conving pe nimeni. Mai ales că deja începe nu să explice ci să se justifice, precum un elev de grădiniță care nu și-a învățat lecția, dar e supărat că acum ia nota patru, deși în alte dăți în care nu-și făcuse temele scăpase fără să fie ascultat. În plus, domnul Pripon admite că terenul va fi cumpărat de către proprietarul casei adiacente, adică de urmașul foștilor proprietari. QED – licitație cu dedicație!

Tot proiectul ăsta deja duhnește a șmen încît pînă și unii consilieri certați cu logica și cu vocație de yes-man își pun întrebări. Într-un colț al sălii de ședință, Paul Voicu ronțăie niște eugenii și parcă stă să lăcrimeze a eșec. Niște dezvoltatori imobiliari au să-l certe cu siguranță diseară.

Se trece la vot și propunerea primește doar trei voturi pentru: Paul Voicu, Alin Ignat și Viorel Domuța votează pentru. Restul NU. Niet. Pînă și Raul Todirașcu, acest ”era să aveți o scamă domnule primar Paul Voicu” se abține și nu votează în favoarea șmenului.

Combinația eșuează. Însă combinația râmîne în joc, căci proiectul de hotărîre va intra probabil pe ordinea de zi a altei ședințe. Se va face puțin lobby, se vor da telefoane, pînza de paianjen a șmenurilor cu terenuri îi va prinde de antene pe unii consilieri și, probabil, pe viitor se va vota. Poate într-o extraordinară, poate într-o altă ședință cu multe puncte pe ordinea de zi, tot ca acum – băgat pe ultima sută de metri la vot, în speranța că va trece din neatenție. Sau poate că va veni însuși Mircea Hava la o ședință de Consiliu Local și le va explica de ce e bine să fie așa.

Pentru că, să fie cît se poate de clar, aici avem a face cu UN ȘMEN. Cu o licitație cu DEDICAȚIE!

Vînzarea respectivului teren a fost ascunsă, fapt confirmat de chiar șeful de serviciu Pripon, sub pretextul reparației unei nedreptăți istorice. Sau, mă rog, așa a justificat-o, deși asta nu a fost vreodată și nu e atribuția Primăriei să facă astfel de reparații. Paul Voicu a încercat să justifice combinația prin motivația – hilară în raport cu banii ce s-ar fi obținut pe teren – că se dorește aducerea de fonduri la buget. Mai apoi, domnul Pripon a admis că e o licitație cu dedicație, dat fiind faptul că terenul e de interes numai pentru proprietarul casei adiacente.

În plus – și ne-am deplasat pînă acolo să vedem exact ce și cum – și vă mai putem spune cîteva chestii care vin să dovedească – dacă mai era nevoie de vreo explicație – că toată povestea asta e un șmen și o vînzare cu dedicație.

Și că acolo se plănuiește, de ceva vreme, o superbă combinație imobiliară.

Terenul respectiv a fost întăbulat de către Primărie abia în octombrie 2018.

Casa și terenul de lîngă, adică 167 de mp, i-au fost retrocedațe Mariei Hutter în anul 2006. Restul de teren, de 476 mp, pe care e amplasată o grădină cu legume și niște acareturi fără autorizații de construcție, e al Primăriei. Adică al orașului. Bucata respectivă de teren a fost expropriată, deci familia doamnei Hutter a fost despăgubită, motiv pentru care nici nu a putut fi retrocedat în baza legii retrocedării bunurilor naționalizate.

Pe respectivul teren, casa plus 167 mp, plus cei 476 de mp pentru care se vrea șmenul vînzării de la primărie – niște șmecherași dezvoltatori imobiliari doresc să construiască un bloc.

Există, din informațiile noastre, un precontract de vînzare-cumpărare pentru respectivul imobil precum și pentru terenul aferent, în posesia căruia se va fi intrat prin șmen și cu complicitatea Primăriei.

Există o procură pe numele unei doamne numite Rus Nicoleta, prin care aceasta poate să vîndă în numele doamnei Maria Hutter respectivul imobil.

Doamna Maria Hutter – născută Grădinaru – și care domiciliază în prezent în Germania, este reprezentată în adresele către Primărie – (a se vedea documentul PDF de mai sus) de către avocatul Marian Nanea Paraschiv, precum și de către Marcel Daniel Mermezan, angajat la Corelis Imobiliare.

Cu alte cuvinte, nici măcar pentru o clipă nu a fost vorba de atribuirea acelui teren unei femei a cărei familii l-a avut proprietate. Nu a fost nici măcar o clipă vorba despre altceva decît o afacere imobiliară la care Primăria Alba Iulia a găsit de cuviință să fie părtaș/complice.

Despre toată încrengătura de interese, relațiile de fericită prietenie dintre afaceriști, dezvoltatori imobiliari și șefi din primărie, o să vă mai povestim noi. Căci, sîntem absolut siguri, onorabilii domni din Primăriei nu se vor da bătuți și vor mai băga proiectul ăsta pe ordinea de zi a altor ședințe. Și, foarte probabil, după ce consilierilor majorității le va fi fost arătată pisica, va și votat.

 

P.S. În plus, ne-a șoptit o păsărică, e posibil ca viitorul proiect imobiliar, ce se dorește dezvoltat în zonă, să cuprindă și o fostă centrală termică, acum aflată în paragină, și pe care primăria ar putea să o vîndă, ulterior, aceluiași doritor. Desigur, tot prin licitație publică sanchi.

1
Lasa un raspuns

avatar
1 Subiecte de comentariu
0 Rasunsuri
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
1 Autorul comentariului
Jenny Comentarriu recent al autorului
  Aboneaza-te  
cele mai noi cele mai vechi cele mai votate
Notificare
Jenny
Guest
Jenny

Mafia din primari trebuie eliminata si vinovati sa plateasca ne am saturat de hotii si mincinosi in defavoarea poporul care se erijeaza in binefacator dar ei isi si au umplut buzunarul propriu!