Sîmbătă dupămasa, după vernisajul expoziției Drag, am stat de vorbă cu Paul vreo jumătate de oră. Am vorbit despre referendum, credință, biserică, politică, minorități sexuale, educație, diveristate și multe altele. O primă parte a interviului o puteți citi aici, iar a doua parte mai la vale.

Alex: Eu sînt un ateu convins. Am însă o admirație pentru cei care cred sincer în ceva anume.

Paul. Mie mi-e greu să cred în ceva ce constant are nevoie de modificări.

 

Alex: Nu cred însă că sexualitatea, credința și religia se exclud reciproc.

Paul: În contextul în care Dumnezeu a creat lumea asta, cine ești tu să decizi ce e bun și ce nu e bun din lumea asta? E puțin cam mare putere de prezumție, dacă tu începi acum – oricine ai fi – să spui ce e bun și ce nu e bun pe lumea asta. Și tu și homosexualii ați fost creați de un ceva.

Vedeam postările astea, incredibile. O pagină religioasă zicea sînt curios ce gust are trupul și sîngele Domnului pentru cei care de azi nu mai sînt creștini pentru că nu au mers la vot. Păi, stai puțin! Cine ești tu să zici cine e creștin și cine nu? Să folosești creștinismul ca o armă? Pentru Ce? Îmi pare rău, dar pierzi sensul.

În contextul în care Bisericile sînt business-uri iar Isus a răsturnat mesele de comerț din biserici, mi se pare destul de clar mesajul lui Isus.

Sau erau întrebați oamenii Ce a zis Isus despre homosexuali? Și oamenii ziceau Păi stai puțin că nu e corect. Dar de ce? Păi nu a zis nimic de homosexuali. No, atunci… A zis iubește-ți aproapele. Dar stai puțin, Isus nu susține homosexualii. Și eu zic, bine, dar de ce? Păi nu a fost niciodată la o nuntă homosexuală. Și eu zic, bine, nu a fost niciodată la Disneyland, dar asta nu înseamnă că …

Știi? Asta e chestiunea. Nu mi se pare că se anulează una pe alta, spiritualitatea și sexualitatea.

 

Alex: Ceea ce înainte de referendum nu exista ca și subiect prim în atenția publică, acum există. V-ați trezit peste noapte, comunitatea LGBT, cu o atenție de care nu aveați parte.

Paul: Măi, mi se pare foarte interesat. Uite, și la Europa FM, zicea Moise Guran la un momentdat haide mă, mai lăsați-mă cu homosexualii că avem probleme mai serioase. Și eu mă gîndesc, care-s alea? Și el zice autostrăzi.

Păi, stai puțin! Mie mi se pare mult mai important să ne respectăm unii pe alții și dup-aia să avem o ultra infrastructură. Mi se pare că a nu ne iubi unii pe alții e ca și copilul acela care a făcut 18 ani, nu știe el foarte multe, nu știe să aprecieze pe nimeni în jurul lui, dar a primit o mașină bengoasă. Și urmează să o bage în cineva, că nu respectă pe nimeni.

Mi se pare că România e ca un fel de familie, într-o casă mai dărăpănată un pic. Cam ok, dar dărăpănată. Și avem doi trei pe care-i tot ascundem. Ascundem țiganul, ascundem ungurul, ascundem homosexualul, că ni-i cam rușine cu ei. Îi ascundem într-o cămăruță cînd vin alte țări în vizită. Și cînd pleacă țările astea, îi scoatem afară și le mai dăm și o mamă de bătaie, că nu-s ca noi. Și în loc să le arătăm și lor iubire – cine știe ce talente au, și ne pot ajuta să facem casa asta mai frumoasă – nu! Îi punem într-o cămară, ne facem că facem autostrăzi și așa mai departe – că mai mult furăm – și uite așa sîntem de rîsul Uniunii Europene.

Astea cred că ar trebui să se schimbe cumva. Apreciază că ăștia-s oamenii tăi, nu începe să zici cine și cine nu trebuie să se nască, cine e și cine nu e creștin. E puțin relevant. Și hai să lucrăm puțin împreună.

Eu cred că ceea ce putem învăța de la toată tema asta, care iar a adus homosexualii în reflector, e că noi putem să învățăm să ne tolerăm și respectăm unii pe alții. Că, nu știu, dar avem așa o chestie, de nu ne putem suporta, și nu vorbesc doar cu homosexuali sau unguri. Dar la magazin, nu avem un pic de răbdare unii cu alții, ne împingem cu coșul. Nu avem  respect unii față de alții în general.

 

Alex: Cum ți se par reacțiile? Au existat foarte mulți, ca la orice vot, absolut dezinteresați. Te-ai întîlnit, după tot epic-fail-ul ăsta care a fost referendumul, cu oameni care înainte nu aveau vreo părere și care acum să îți zică ceva?

Paul: Mi se pare că referendumul ăsta a împărțit masele în două. Asta a fost și ideea, însă nu a ieșit cum au vrut ei. Se vede clar care e intenția Bisericii. Ei ziceau n-avem nimic cu homosexualii, dar după ce a eșuat referendumul zic ăștia-s sataniști, îi urîm, nu-i suportăm. Acum își arată adevărata față Biserica Ortodoxă. Pentru cine se uita atent se vedea și înainte. Acum chiar se exprimă aaah, România o să moară din cauza homosexualilor. S-au despărțit deci masele. Sînt pensionari care sînt păcăliți de biserică. E bierica, s-a asociat cu PSD, a fost trădată de PSD – mare surpriză –…

 

Alex: Au fost toate partidele acolo, și PSD și PNL, cu excepția USR toți au fost…

Paul: Da, exact. Și atunci, în momentul de față vedem și partea asta, a oamenilor care nu s-au implicat. A trecut referendumul, încă n-am văzut orfani mîncați de homosexuali pe stradă.. Mi se pare că a Biserica Ortodoxă a suferit o mare înfrîngere morală. Pentru că nu-și vede de treabă. Noi avem probleme, și una dintre  ele nu e cine cu cine se culcă.

 

Alex: Referendumul a adus în discuție o temă. Prin intermediul presei, prin intermediul preoților, prin intermediul politicului, se face un fel de educație – dacă vrei. De informare, pardon, nu educație.

Paul: Dezinformare.

 

Alex: Sigur, dezinformarea a fost mare problemă. Dar mă chiar amuzam după rerefendum zicînd că, uite, nici măcar cei mai neinformați români nu mai pot fi dezinformați așa de ușor. Crezi însă că e un moment bun – poate nu să ne aliniem la vestul de care ne despart 50, 100 de ani – dar e cazul să facem un mic pas în ce privește educația, nu doar a tinerilor ci a întregii societăți, cu privire la tema asta care, pentru prea multă vreme, a rămas tabu?

Paul: Avem foarte multe lucruri pe care trebuie să le învățăm. Eu aș face materie din foarte multe lucruri. Aș face materie din a pierde. Aș face materie din a învăța să respecți spațiul din jurul tău. Aș face materie din a comunica. O materie serioasă. Aș face mareie din a iubi. Astea-s materii, pentru că sînt lucruri cu care ne întîlnim în fiecare zi. Noi în fiecare zi mai mult pierdem decît cîștigăm. Pierdem timp, pierdem multe. În fiecae zi pierdem mai mult decît cîștigăm. Dar noi nu știm să pierdem. Cînd pierdem ne enervăm. Nu mi se pare natural.  Și aș face o revoluție a educației, în care noi să învățăm să fim oameni, să ne purtăm frumos unii cu alții. Noi vrem mari cariere dar nu îl suportăm pe cel de lîngă noi. Din păcate, cariera noastră va depinde de cel de lîngă noi. Și atunci trebuie să învățăm că dacă lui îi va fi bine, îți va fi și ție bine. Și în sensul ăsta aș face o revoluție a educației, unde – desigur – ar intra și sexualitatea, care trebuie învățată de la o vîrstă fragedă. Și prin asta nu zic că trebuie văzute filme porno de la o vîrstă fragedă, cum probabil că vor să înțeleagă unii. Pur și simplu trebuie să înțelegem că nu barza te aduce. Că mami și tati, da, au un act sexual. Sînt teme care trebuie discutate.

Unii vor să creadă acum că ce vor să facă homosexualii e să desființeze împerecherea. De unde și pînă unde chestia asta? Noi nu existam dacă nu se împerecheau o femeie și un bărbat. Nimeni nu are nici o problemă cu asta. Eu nu am văzut vreun homosexual să facă o propagandă anti heterosexuală.

 

Alex: Mereu mi-am pus problema asta. Dacă există o aversitate față de homosexualitate, pentru că nu duce la procreere, de ce nu există și față de celibat?

Paul: Natura a creat în 90% din speciile de animale homosexualitate. Și noi avem. Natura o face dintr-un motiv. Nu știm de ce, dar natura o face.

 

Alex: Te-ai mutat de la Bistrița la Cluj, unde deschiderea față de minorități sexuale e mai mare. Asta se întîmplă în orașele mari peste tot. Crezi că toată  tema asta, fiind propagată de însăși biserică, de aparatul de stat, de tot referendumul ăsta, va duce discuția și în burgurile mai mici și la sate chiar?

Paul: De exemplu, Alba Iulia de acum e mai deschisă decît Bistrița în care creșteam eu. Lucrurile se schimbă. Un eveniment ca ăsta ar fi fost imposibil în Clujul de acum cîțiva ani. Și acum se întîmplă la Alba. Deci lucrurile se schimbă pentru că vorbim despre asta. Și e important să vorbim despre asta. Lumea zice că nu e important să zici că ești gay. Mi se pare că e. Într-o lume normală, într-adevăr, nu e treaba nimănui ce sexualitate ai. Dar asta nu e o lume normală și trebuie lumea să știe. Asta e, chiar dacă îi deranjează, trebuie să știe. Și are să se vadă că e un lucru normal.

 

Alex: Îți mărturisesc că eu n-am reușit să înțeleg, în anumite momente, nevoia de a face acele parade. Și ziceam măi, e ok, nu am nici o problemă, fiecare e liber să facă ce vrea, dar iubirea și sexualitatea sînt niște chestii atît de intime..  Și atît timp cît nu e ilegal, nu înțeleg nevoia de a merge în stradă. Și ne amuzam cu amici zicînd că măi, dar noi nu ieșim, heterosexualii, să manifestăm că ne plac femeile. Și nu înțeles asta, pînă la manifestarea fățișă a valului anti. Eu nu am putut niciodată să mă pun în papucii tăi și nu m-am întîlnit cu hate-speech, să vină cineva să mă îmi zică băi, da’ tu de ce ești heterosexual…

Paul: Te întîlnești în fiecare zi cu hatespeech. Și la un momentdat, ceea ce e foarte supărător  e că pentru foarte multă lume – cînd îți ceri drepturile – sînt așa noo.. lasă-mă… iar cu homosexuali?? De parcă e așa de obositor că eu arăt că-s homosexual. Ce pur și simplu vreau să arăt e că-s normal, și fac chestii normale, că fac desene animate, și-s homosexual și e în regulă.

Trebuie vorbit despre asta, că altfel lumea își închipuie că homosexualii sînt niște chestii care trăiesc în canale și ies afară și mănîncă copii.

Nici măcar nu am început noi discursul ăsta, și e ciudat în ultima vreme că mai vin unii și zic noh, iar cu homosexualii.. Dar e ca și cum o bestie vine și mă atacă, și zice Ah, tu mănînci copii și vrem să te distrugem și să nu mai exiști în România. Și mă atacă și eu zic Ajutor, mă atacă chestia asta, și unii zic aaa, iar tu cu strigătele tale.. E ca o capcană. Dacă nu te plîngi lumea merge la referendum, că nu știe că exiști, dacă te plîngi lumea e săturată să audă de tine.

 

Alex: Am văzut acum noua propunere legislativă, pentru parteneriatul civil. În parte e ok și ar fi un pas în față. Regăsesc însă în propunerea asta teama legată de copii, teama adopțiilor. Multă vreme mi-am pus și eu problema asta. Îmi imaginam situația unui copil, adoptat de mic de doi părinți homosexuali, de la doi – trei ani, și care va ajunge la școală. Unde se va întîlni cu o societate la fel de îndoctrinată, la fel de retrogradă, care e învățată la fel, că există doar mama și tata. Și copilul va trăi probabil niște senzații…

Numai că eu plecam de la dorința unor părinți, hetero sau homosexuali, de a înfia un copil. Normal și firesc, și ceea ce se întîmplă și acum ori ar trebui să se întîmple, e să pui în primul rînd nevoia copilului. Și-apoi, cum zicea un amic, cînd pui problema asta, trebuie să te gîndești că înainte să existe posibilitatea ca doi părinți homosexuali să înfieze un copil, trebuie să existe doi oameni heterosexuali care să-l facă și abandoneze. Dacă nu are exista abanonul nici nu are exista problema înfierii. Și atunci trebuie să te gîndești la binele acelui copil. Tu, care ai prieten, te gîndești la ideea de familie, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat?

Paul: Măi, nu. Eu și Cristi nu vrem să avem copii. Eu mă înțeleg foarte bine cu copiii, am predat, am fost pedagog de desen și ecologie foarte mulți ani, undeva la 15 ani. Dar nu sînt pregătit să îmi las cariera pentru a avea grijă de copii. Pentru mine e ok pînă la a participa la tabere de desen. Dar nici eu și nici el nu vrem să avem copii. Ajutăm în ce fel putem, dar nu sîntem printre cei care vrem. Sînt însă convins că sînt cupluri care vor. Dar, spoiler alert, homosexualii pot să adopte copii.

 

Alex: Da, acum pot. Nu ca și un cuplu, dar singuri pot. Însă dacă legea parteneriatului civil va trece în forma propusă, cuplurile intrate în acest parteneriat civil nu vor putea adopta nici împreună și nici separat.

Paul: Eu sper ca Biserica Ortodoxă, care începe toate inițiativele astea, să aibă un plan pentru cei 40.000 de orfani pe care îl lasă în orfelinate. Că văd că ține foarte mult la ei.

 

Alex: În încheiere, crezi că tot ce s-a întîmplat în aceste ultime luni, debate-uri, discuții, vor duce la o schimbare pozitivă?

Paul: S-au întîmplat foarte multe schimbări pozitive. Biserica și-a arătat adevărata față, mai ales prin asocierea cu Dragnea, și au și foarte mult hate-speech – care nu va fi tolerat de o Românie care e într-o constantă evoluție. Noi evoluăm. Evoluăm încet, dar evoluăm. Eu văd toată chestia asta din ultima vreme ca pe o ultimă răbufnire pe care o are fiara asta comunistă. Acum își vor da seama că nu mai au de ales și trebuie să se schimbe, și de-asta se zvîrcolesc. Mai sînt niște securiști care nu mai știu ce să facă să se întoarcă la vremurile de odinioară cînd aveau mai mult control și mai mulți enoriași.

Cred că lucrurile într-adevăr se schimbă în mai bine. Faptul că am avut seara asta mișto aici, cu povești, cu oameni care nu au discriminat pe nimeni. Și asta mie îmi dă foarte multă speranță. Eu văd lucrurile schimbîndu-se în mai bine. Chiar nu îmi imaginam, cînd eram mic, într-o Bistriță gri și groaznică, în care familiile se băteau și se urla pe scară, nu-mi imaginam o seară așa pașnică, cum e acum, și o Românie în care să pot să trăiesc din desene animate și să întîlnesc oameni mișto, deschiși spre schimbare.

Lasa un raspuns

avatar
  Aboneaza-te  
Notificare