Sîmbătă, după vernisajul expoziției Drag, despre care am scris cîteva rînduri aici, mi-am zis să îl întreb cîte ceva ceva pe Paul și despre referendum, despre ce înseamnă să fii gay asumat în România ori despre ce crede că s-a schimbat sau trebuie să se schimbe în minunata noastră societate și țară. Micul interviu, plănuit să dureze cîteva minute, s-a transformat într-o șuetă în care, mai bine de jumătate de oră, am discutat despre sexualitate, politică, societate, biserică, probleme, referendum și așteptări de la viitor. Mai jos găsiți o primă parte a discuției.

 

Alex Cristorian: Gay în România. Ce înseamnă asta?

Paul Mureșan: Nu înseamnă nimic special. E doar o formă de exprimare a sexualității. Eu cred că românii sînt foarte neîmpăcați cu ideea de sexualitate. Pentru noi sexul înseamnă ceva ce doi oameni fac în pat, de regulă femeie și bărbat. Dar sexualitatea este o chestie care se exprimă inclusiv prin modul în care vorbești, modul în care te uiți la cineva, chiar dacă e bărbat sau femeie. Tu exprimi ceva. E ceva ce expirmă ființa ta. Mi se pare că sexualitatea se găsește în modul în care vorbim, în modul în care pictăm, desenăm, în modul în care gîndim, în modul în care întindem farfuria pe masă. E ceva ce se exprimă destul de puternic prin fiecare chestie a noastră. Noi nu ne excităm numai cînd cineva se dezbracă. Noi ne putem excita cînd vedem că cineva mișcă o sprînceană. Sau modul în care pune alimentele pe banda de la Lidl. E o chestie care ne înconjoară. Totdeauna ne uităm la cineva și spunem uite ce glezne are, sau uite în ce mod frumos îi pică părul pe spate. Astea sînt moduri de exprimare a sexualității.

Pentru noi e foarte neconfortabil să facem din sexualitate o parte din viața noastră de zi cu zi.  Atunci, pentru că în zona iudeo-creștină asociăm sexualitatea cu ceva greșit, cu ceva obrăznicuț, cu ceva ce fac oamenii dar despre care nu vorbim, atunci nu putem pune sexualitatea lîngă elemente normale. Și atunci, automat, explodează tema: sex – copii!

Orice chestie care e legată de sex e un mare tabu. Și atunci ce fac creștinii, de regulă? Bagă într-o singură găleată toată sexualitatea, tot ce înseamnă ea. Chiar dacă homosexualitatea nu are nici o legătură cu pedofilia, ei o bagă acolo. Tot ce trece de poziția misionarului e o chestie care deviază de la normă. Sexualitatea înseamnă, pentru foarte mulți creștini, a face copii și atît.

De exemplu, dacă am o perioadă în care am foarte multă treabă și  trebuie să controlez foarte multe lucruri, poate că aș vrea, cînd mă duc la sex – îmi imaginez sexul ca o zonă în care mă duc – și atunci cînd mă duc acolo vreau să pierd controlul. Vreau ca cineva să preia și să ducă conversația aia sexuală mai departe. Sau, am o perioadă în care vreau eu să domin, și atunci eu iau controlul. Iar sexul e zona – ca o lume virtuală – în care noi putem simula realitatea. Și e foarte mișto.

Pentru că sexualitatea e atît de bogată, ne copleșește. Și atunci nu o să acceptăm că e o chestie atît de mare și de bogată. O să zicem ba nu! Bărbat și femeie în pat, în poziția misionarului! Orice altceva e deviere.

 

Alex: Crezi că asta e o explicație, că există nevoia de a avea o normă?

Paul: Da, pentru că de-asta nu vrem să lăsăm educația sexuală să aibă loc în școli. Pentru că ni se pare că e o chestie malefică, o chestie care-i va face pe copii să facă lucruri malefice, pe care și noi am vrea să le facem dar nu recunoaștem.  Sîntem foarte neîmpăcați, ca români, cu sexualitatea. Sîntem foarte neîmpăcați cu nuditatea. Nu zic eu că sînt nu știu ce anarhist sexual. Chiar și eu sînt destul de timiduț, dar mi se pare că sîntem, în general, neîmpăcați cu ideea asta. Pe lîngă asta, avem o mare problemă cu homosexualitatea pentru că eu cred că e o formă ascunsă de misoginism. Mi se pare că plecăm de la ideea că tot ce e feminin e nasol și tot ce e masculin e mișto. Și atunci, cînd vedem un mascul că are un comportament pe care noi îl asociem cu ceva feminin, atunci ni se pare că el e mai puțin decît femeie. Și asta e o mare problemă a societății românești. Vedem femeia ca pe un fel de vas din care ies copii. Bărbatul e un ceva care vînează. Și tot ce trebuie să facă e să facă împreună copii și, eventual, el trebuie să i-o tragă bine, iar arunci e un mare erou, ea o primește că oricum e femeie, și rămînem cumva la nivelul ăsta, că nu vrem să definim mai mult. Or sexualitatea e o chestiune așa de mare, are o paletă așa de largă de exprimare încît ne obosește să facem asta. Și rămînem la definiția bărbat plus femeie și atît.

 

Alex: Am trecut printr-un referendum. De ce crezi că s-a născut referendumul ăsta, în condițiile în care legea, prin Codul Civil, oricum definea căsătoria ca și uniune dintre bărbat și femeie?

Paul: Eu cred că grupările religioase se tem de teoria slippery slope. Dacă faci un pas într-o direcție mai liberă, vei aluneca pe pantă pînă cînd la un momentdat te vei căsători cu o plantă. Ei așa cred că funcționează lucrurile.

Pînă în ziua de azi, deși femeile au primit dreptul de vot în aproape toate colțurile lumii, încă nu s-a dat nicăieri drept de vot unor somoni. Ori unei aloe vera. Pentru că nu așa funcționează lucrurile. Oamenii fac confuzia asta, chiar zicea doamna Săcrieru de la CPF,  că ”eu n-am să mă căsătoresc cu o femeie, un cîine sau o plantă”. Păi, stai puțin! Femeie, cîine și plantă sînt trei chestii total diferite. Nu le poți băga în aceeași oală. Dar ei fac asta.

Cred că s-a potrivit foarte bine fanatismul ăsta religios – să fim ultra religioși că România e distrusă că nu sîntem religioși, creștini – cu PSD-ul care acum, brusc, a vrut să treacă niște legi super dubioase cu care vor să se apere, pentru că au furat așa de mult și urmează ca foarte mulți să intre în pîrnaie. Și-atunci ce au zis: hai să facem chestia asta cu masele de oameni. Că a fost foarte dubioasă și întrebarea de la referendum. Mi se pare că întotdeauna PSD a profitat de acești oameni care sînt foarte ușor de păcălit. Prin religie e foarte ușor să sperii oamenii, că-i sperii cu Iadul. N-ai cum să dovedești că există, dar îi sperii cu el. Și atunci ai o mare masă de oameni pe care o poți controla, așa cum vezi acum la Sfînta Parascheeva.

Eu aș vrea să văd în România aceeași inițiativă – că avem probleme serioase: cele mai multe mame minore din Europa, avem abandon școlar 25%, sîntem amenințați cu sărăcie, anul trecut au fost raportate la Poliție peste 20.000 de cazuri de violență domestică dintre care 86 au ajuns la spital în sare gravă și 46 au fost cu decese. Astea sînt probleme, nu faptul că doi bărbați se țin de mînă pe stradă. Dar eu nu văd 8.000 de oameni făcînd un marș pentru asta, pentru rezolvarea acestor probleme. În schimb, 8.000 de oameni se adună la niște moaște. Unde e toată energia aia cînd e vorba de rezolvat niște probleme adevărate? Eu m-am speriat să văd cea mai mare mobilizare din România, de cînd mă știu, asta cu pliantele din care eu aflam, din poștă, că ținta mea sînt copii.  Păi să-mi bag p*ula, unde e mobilizarea asta cînd vine vorba de niște probleme adevărate?

 

Alex: Pentru mine a fost o surpriză referendumul. Pentru simplul motiv că s-a născut ca o acțiune și nu ca o reacție. De regulă, curentul tradițional, religios, reacționează la schimbare. Logica lucrurilor spune că tradiționaliștii sînt reacționari. Or, dacă ar fi existat o inițiativă de a legaliza căsătoriile între persoane de același sex, dacă ar fi existat un lobby la nivel de Parlament ori la nivel de societate civilă, atunci s-ar fi explicat pe undeva inițiativa unui referendum, ca și reacție. În schimb el a venit, cumva de nicăieri, ca o acțiune. Tu, ca persoană gay care poate îți dorești legalizarea căsătoriilor, sau poate nu îți dorești, cum te-ai simțit pus în fața acestui referendum?

Paul: Am avut două șocuri. Nu mi-a venit să cred că e legal să pui în poștă pliante cu ”Ținta lor sunt copiii tăi”. De unde și pînă unde? De cînd e legal așa ceva? Sau să pui pe autobuse mesaje cu ”apără familia tradițională”. Eu încă n-am văzut un cuplu de gay care a băut pe stradă o familie tradițională și le-a luat copiii. Eu n-am văzut încă chestia asta. Am văzut în schimb multă violență domestică în familiile tradiționale, inclusiv în a mea. Eu nu înțeleg… Eu ca și cum aș fi primit pliante cu ”atenție, iguanele atacă”. E o chestie absurdă, numai că în cazul ăsta eu eram iguana. Am aflat, cu ocazia acestui referendum, că eu sînt cea mai mare problemă a României. No mă, să-mi bag piciorul! Extraordinar. După zece ani de voluntariat, în care plantam copaci, adunam gunoaie, ajutam copii cu autism la Bistrița și făcut tabere de desen cu copii care sufereau de cancer ori atrită severă, eu n-am văzut unde sînt eu cea mai mare problemă a României în momentul de față. Ăsta a fost un mare șoc negativ. Și că oamenii cred asta, că mulți oameni cred asta.

Șocul pozitiv, și cred că și ei au rămas surprinși, e faptul că ei ne-au făcut nouă, homosexualilor, foarte multă reclamă pozitivă. Pentru că noi, efectiv, nu am inundat stările civile să ne căsătorim. Este de 17 ani legal în România să fii homosexual. Biserica a fost foarte împotrivă cînd se anula legea 200 sau 201, nu mai țin minte. Oricum, Biserica a avut o mare problemă cu a fi legal gay în România. Ei nu-și dau însă seama de cîteva lucruri. Toți artiștii gay pe care îi cunosc – inclusiv eu – au avut un trafic foarte mare pe paginile de artiști. Și asta pentru că noi ne-am trezit în situația asta. Ne-au dat foarte multă atenție.

Și cu ocazia asta Biserica Ortodoxă s-a făcut de ultra rușine, încît inclusiv enoriașii vor să stea deoparte, zicînd ”băi, ce treabă are Biserica cu politica?”. E vorba de sufletul tău, pe care vrei să îl salvezi. Constituția e cu totul altă poveste și sînt oameni care au zis, băi, nu are nici o legătură. Așadar, s-au făcut de rușine. Biserica s-a asociat cu Dragnea, mare greșeală. Nu văd cum ai putea să arăți bine în situația asta.

Acum se vorbește foarte foarte mult despre comunitatea LGBT. Dacă noi făceam asta din proprie inițiativă lumea zicea ”hai, mai lăsați-ne cu homosexualii, că ne-am săturat”. Dar acum nu noi am făcut asta și vor trebui să ne asculte. Și uite că a și început. Acum se va vorbi despre parteneriate civile și așa mai departe.

 

Alex: Te-ai temut vreo clipă legat de referendum? Te-ai temut că ai putea deveni o persoană ”ilegală”, să spunem așa?

Paul: Da. Situația era una de panică generală. Au început prieteni de-ai mei, gay, să se de-tag-uiască din pozele de la Pride-uri. Deja se instala o panică. Asta era o dezamăgire foarte mare, că am rămas în comunitatea LGBT să nu mai prea fie o comunitate. Practic mai eram doi trei care țineam stegulețul sus, restul se ascundeau. Și asta e nasol. Erau însă și foarte mulți oameni straight țineau apărarea comunității LGBT, pentru că li se părea că e un atac la adresa democrației și că ei ar putea urma. Și asta mi s-a părut foarte mișto. Am primit foarte mult sprijin din partea comunității straight.

Dar, într-adevăr simțeam, că odată ce am ieșit pe ușă era plin de pliante care ziceau că eu sînt cea mai mare problemă a României și că eu sînt o amenințare. Ură. Simțeam ură. Și atunci într-adevăr m-am simțit speriat. Erau stickere cu ”spune nu neomarxismului sexual” și alte tîmpenii din-astea incredibile. Sau amenințări.

Alex: Ai primit amenințări?

Paul: Sigur că da. Pe pagina de artist. Amenițări cu bătăi, cu fel și fel. E foarte interesat că, întotdeauna, dar întotdeauna, cînd mă uitam pe profilul celui care mă amenința ori îmi trimitea rugăciuni sau poze cu legionari, de fiecare dată puteam pune pariu că poza de profil sau cover photo e ori steagul României ori lupul dacic ori o icoană. Și întotdeauna ăsta era cazul.

Alex: Eu personal nu văd o excludere reciprocă între credință felul tău de a fi, hetero sau gay. Ești un om religios?

Paul: Mă, nu-s un om religios. Mi se pare că avem nevoie de un fel de îndrumare spirituală în viață. Dar mi se pare că religia e un fel de îndrumare spirituală pentru oamenii care nu-și dezlănțuie imaginația prea tare. Eu am respect față de lume, față de Univers, apreciez cerul înstelat și mă simt cumva mulțumitor că Universul mă are și pe mine. Mă simt mulțumitor față de viața asta, că exist.

(va urma)

2
Lasa un raspuns

avatar
2 Subiecte de comentariu
0 Rasunsuri
1 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
1 Autorul comentariului
Venera Comentarriu recent al autorului
  Aboneaza-te  
cele mai noi cele mai vechi cele mai votate
Notificare
trackback

[…] sexuale, educație, diveristate și multe altele. O primă parte a interviului o puteți citi aici, iar a doua parte mai la […]

Venera
Guest
Venera

Ioi, doamne, fain grăiește și gândește omu ăsta!
<3